Rochia de mireasă-design propriu ?

Știați că, în orient- în Israel, chiar și în Turcia- viitoarele mirese își lucrau singure rochia pentru ceremonia aceea unică și neprețuită? Dacă erau bogate, poate le-o croia altcineva, dar de obicei, țeseau pânza de in subțire și, mai ales, o brodau singure. Mai ales că, în Israel, logodna -care avea valoarea unui angajament sfânt, ca o cununie fără coabitare-se oficia cam cu un an înaintea nunții. Și logodnica nu știa exact ziua sau ceasul când avea să sosească mirele ei s-o „răpească”, de obicei noaptea, pentru ceremonia nupțială. Deci, trebuia să fie pregătită mereu și, mai ales, haina de nuntă trebuia să fie gata. Și zestrea (țesături pentru împodobirea casei) trebuia să fie strânsă, tot de mâinile ei țesută, chiar înainte de logodnă. (De fapt, și în țara noastră fetele începeau să-și adune zestrea din preajma pubertății).

Dar noi, cum stăm cu zestrea -faptele făcute în neprihănire, în Numele Lui? Dar cu țeserea și brodarea cu aur a rochiei de in subțire? Evident, aurul se referă la credința cea scumpă, cu mult mai de preț decât aurul ce piere.

După cum e scris în Psalmul 45 :

• „ Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur.
• ¹⁴ Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef şi urmată de fete, însoţitoarele ei.”....
• Cum va reuși Biserica de azi, din România să fie „ gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.”?
• Și acel moment, al răpirii în slavă a celor mai binecuvântați și sfinți prin Numele lui Isus și prin Jertfa Lui, care au răbdat și au iubit până la sfârșit, cum va fi?
• „Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit
• ⁸ şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)”
•   N-am fost îndemânatică nici la croșetat, nici la croit, nici la cusut, din adolescență și până în prezent. (M-am descurcat doar la citit, învățat, îngrijit bolnavi, poate și la gătit, căci copiii totuși mi-au crescut mari, chiar cu mâncărurile mele.) În fotografia din Israel o privesc cu mare admirație pe Ana, țesătoarea din Nazareth, unde acel sat biblic e evocat prin reconstituire.
• Dar știu că haina de nuntă cu Mirele nostru e o haină spirituală, țesută de îngeri din aurul credinței noastre, brodată cu florile patimii noastre pentru Isus și împodobită cu perlele lacrimilor încercărilor, testelor trecute.
• Odată, un proroc mi-a spus că nu pot mijloci pentru o copilă demonizată, căci am o pată pe „haina mea albă”. M-a pus pe gânduri. Doamne, ce pată îmi întunecă rochia? Rochia mea brodată, de ce e  pătată? Nu vreau, nu trebuie să fie, căci e atât de greu, de trudnic să lucrezi o broderie! Atâtea nopți pierdute și ochii mei slăbiți/ Atâta osteneală, și câte suferinți!
• Eu te implor, Isuse, cu sângele tău sfânt/ Să-mi cureți iar veșmântul țesut prin Legământ!
• Și te implor, Isuse , ochii mei să te vadă/ Când rochia-mi de nuntă e pură ca zăpada!
• Amin!