Privind spre Domnul (1)

   1 ianuarie 1840. Pe la ora unu în dimineaţa aceasta am primit un plic sigilat cu nişte bani pentru orfani. Persoana care îi trimisese era afundată în datorii şi ştiam că de mai multe ori, creditorii ei îi ceruseră să plătească. Am hotărât să returnez plicul fără să îl deschid, pentru că nimeni nu are dreptul să dea în timp ce are datorii. Am făcut aceasta deşi ştiam că nu aveam destule resurse disponibile pentru a acoperi cheltuielile zilnice. Cam pe la ora opt dimineaţa aceasta, un frate a adus 5 lire pe care tocmai îi primise de la mama lui. Fratele fusese călăuzit să aducă banii imediat ce i-a primit!

   25 ianuarie. M-am rugat mult săptămâna aceasta cu privire la a merge în Germania să îi văd pe unii fraţi care au de gând să meargă ca misionari în Indiile de Est şi să îl mai văd  o dată pe tatăl meu. Sunt călăuzit să merg chiar acum şi să nu mai amân călătoria, pentru că sănătatea mea slăbeşte din nou. În felul acesta voi continua să slujesc în lucrarea Domnului şi în acelaşi timp şi sănătatea mea va avea de câştigat. Doamne, păzeşte-mă de a face o greşeală în această privinţă!

   2 februarie. Astăzi şi ieri am primit aproape 9 lire pentru orfani. Cât de bun este Domnul să îmi trimită aceşti bani în seara dinaintea plecării mele acasă!

   9 martie. În timpul absenţei mele din Bristol, Domnul nu numai că S-a îngrijit de toate nevoile orfanilor, dar când m-am întors, El ne-a dat chiar mai mult decât era când am plecat.

   26 martie. Pe data de 17 a acestei luni, am primit următoarea scrisoare de la un frate de care Domnul S-a folosit de mai multe ori pentru a purta de grijă de nevoile noastre:

   "Am primit puţini bani. Aveţi vreo nevoie prezentă pentru Instituţia ce se află în îngrijirea voastră? Ştiu că nu cereţi nimic decât Lui, a Cărui lucrare o faceţi; dar a răspunde atunci când eşti întrebat pare a fi un lucru corect. Am un motiv pentru care vreau să ştiu starea prezentă a finanţelor voastre. Dacă voi nu aveţi nevoie de bani, alte domenii ale lucrării Domnului sau alţi oameni ai Domnului poate că au nevoie de ajutor. Vă rog, fiţi amabil şi informaţi-mă cu privire la suma de care aveţi nevoie în prezent."

   Când a ajuns scrisoarea aceasta eram la vreme de nevoie. Totuşi, am răspuns în felul următor:

   "Deşi vă mulţumesc pentru dragostea dumneavoastră şi sunt de acord că este o diferenţă între a cere bani şi a răspunde atunci când eşti întrebat, totuşi, nu simt că am libertatea să vorbesc despre starea fondurilor noastre. Obiectivul principal al acestei lucrări este să îi facem pe cei ce sunt slabi în credinţă să vadă că există realitate în a avea de-a face numai cu Dumnezeu."

   După ce am trimis răspunsul m-am rugat: "Doamne, Tu ştii că de dragul Tău nu i-am spus acestui frate despre nevoia noastră. Acum, Doamne, arată din nou că există realitate în a vorbi numai cu Tine despre nevoia noastră. Vorbeşte acestui frate astfel încât să ne ajute."

   Astăzi, ca răspuns la cererea mea, acest frate a trimis 100 de lire. Acum am bani pentru înfiinţarea şcolii pentru copii şi pentru a comanda mai multe Biblii. De asemenea, orfanii au din nou provizii pentru o săptămână.

   7 martie. În seara aceasta am fost informat că scumpul meu tată a murit pe 30 martie. În nici o altă perioadă nu m-am rugat mai  adesea cu mai multă stăruinţă pentru convertirea lui ca în timpul ultimului an din viaţa lui. Dar nu am văzut răspunsul la rugăciunile mele.

   2 mai. Nu am primit nimic de cinci zile şi din nou suntem lefteri. Ca răspuns la rugăciune, au intrat 5 şilingi şi 6 penny şi ne-au fost trimise nişte obiecte de mare valoare. Astfel am fost ajutaţi să trecem şi prin această zi. Domnul a permis să treacă cinci zile fără să pună pe inima nimănui să ne trimită provizii, dar în momentul când există o nevoie reală, izvoarele curg din nou.

   3 mai. Seara trecută a fost botezat un frate care a venit în prima duminică a acestui an împreună cu logodnica lui la capela Bethesda. La acea vreme nici unul din ei nu era credincios. De pe 1 aprilie până acum, patruzeci şi unu de oameni au venit la noi ca să vorbim despre sufletul lor.

   10 mai. Astăzi cinci dintre orfani au fost botezaţi. Acum paisprezece dintre ei sunt în părtăşie cu noi.

   26 mai. Nu am primit nimic. Celelalte lucrări ale mele m-au reţinut de la a merge la Casele Orfanilor până la ora şapte seara când lucrătorii se întâlneau pentru rugăciune. Unul dintre ei a dat 17 şilingi care au fost împărţiţi între cele trei case. Acum suntem foarte săraci.

   27 mai. Ne-am întâlnit la rugăciune la ora 11 în dimineaţa aceasta. Nu am primit bani, dar a fost suficient pentru micul dejun în toate casele. Dimineaţa aceasta au fost folosiţi ultimii cărbuni în Orfelinatul pentr Copii. În Orfelinatul Băieţilor erau destui cărbuni pentru ziua aceasta, dar nu sunt bani pentru a cumpăra mai mulţi. La vremea noastră de nevoie un frate a trimis o încărcătură de cărbune. Vrem să ne întâlnim după-amiaza asta pentru mai multă rugăciune. Fie ca între timp, Domnul să trimită cu îndurare ajutor!

   Seara: Domnul a avut milă! Cu mai multe zile în urmă, o persoană ne-a dat mai multe articole să fie vândute pentru binele orfanilor. Ne datora 6 lire şi 15 şilingi. Dimineaţa aceasta I-am cerut Domnului să îi plece inima să ne aducă banii, sau măcar o parte din ei, de vreme ce eram în aşa mare nevoie. Chiar când mergeam să mă întâlnesc la rugăciune cu tovarăşii mei de lucru în după-amiaza aceasta, el a adus 4 lire.

   Dar bunul nostru Tată ne-a arătat mai apoi că El a reţinut proviziile pentru o vreme doar pentru a ne testa credinţa. Am primit destul de mult pentru a ne aproviziona pentru câteva zile. Astfel ziua, care a început cu rugăciune, s-a încheiat cu laudă. Dar trebuie să menţionez încă un lucru care este încă şi mai preţios: Domnul a început să lucreze în inimile mai multora dintre băieţi. Vor să ştie mai multe despre Isus.