Primul rod în Parlament

   Primul rod în Parlament

   Trecuseră câteva săptămâni de la începutul primei legislaturi. Era o zi caldă de octombrie şi în calendarul ortodox era o sărbătoare importantă: Sfântul Dimitrie cel Nou. Eu şi colegul meu Pavel, deputat de Giurgiu, veneam de la sediul partidului şi mergeam pe jos spre sediul Camerei Deputaţilor din Dealul Mitropoliei. În după amiaza aceea cu un soare neobisnuit de fierbinte pentru acel anotimp, pe platoul din faţa Patriarhiei Române aşteptau sute de oameni la rând ca să atingă racla cu oasele sfântului şi să ia apă sfinţită. (I-am spus colegului meu căci mi-e milă de aceşti oameni care în felul lor Îl caută pe Dumnezeu dar nimeni din cei prezenţi nu le explica mesajul Evangheliei. Ei nu ştiu că nici osemintele din raclă, nici butoaiele de apă sfinţită în jurul cărora se înghesuiau nu îi pot ajuta în ceea ce priveşte mântuirea.)

   - Dar dumneavoastră, ce religie aveţi, domnule Dugulescu? a întrebat Viorel.

   - Nu contează religia, domnule deputat, ci contează relaţia cu Dumnezeu -am spus eu-. Dacă vrei te aştept diseară la mine în cameră la hotel la o cană de ceai şi putem discuta despre acest subiect mai mult.

   - Vă invit eu la mine în cameră fiindcă aş vrea să vă pun mai multe întrebări în legătură cu Biblia, cu religia, cu Dumnezeu. Acum câteva zile, un bun coleg şi prieten de-al meu a murit într-un accident tragic de maşină. Am rămas foarte marcat de moartea lui şi de atunci mă urmăreşte gândul:

   Oare ce se va întâmpla cu mine după moarte?

   La ora stabilită am mers în camera lui şi am căutat să-i prezint Evanghelia în modul cel mai simplu. Simţeam că Dumnezeu îmi deschide o uşă ca să vestesc Evanghelia primului coleg din Parlamentul României. Ştiam că e un răspuns la rugăciune. I-am spus că toţi oamenii sunt păcătoşi citindu-i din Biblie, Romani 3.23: 

   "Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu";

   Că fiecare se naşte în păcat de la Adam încoace şi că:

   "plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

   I-am explicat sensul cuvântului PĂCAT şi ce înseamna moarte fizică şi moarte veşnică. I-am explicat sensul cuvântului RELIGIE ca pe un efort al omului de a ajunge la Dumnezeu. I-am explicat diferenţa dintre RELIGIE şi CREŞTINISM, în timp ce în toate religiile lumii, omul încearcă să ajungă la Dumnezeu prin eforturi proprii, în creştinism, Dumnezeu a venit la om prin Fiul Său, Isus Hristos Care a spus:

   "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."

   I-am mărturisit cum m-am întors eu la Dumnezeu cu mulţi în urma, când Cuvântul lui Dumnezeu predicat cu putere de pastorul Petru Popovici din Timişoara, mi-a străpuns inima. I-am explicat ce înseamnă botezul şi naşterea din nou.

   El mi-a pus mai multe întrebări şi, cercetat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, a început să plângă. Mi-a spus căci el e un om foarte religios şi frecventează Biserica, că are un loc al lui în Biserică şi o perinuţă pe care şi-o pune sub genunchi atunci când se închină. Mi-a vorbit despre prima lui soţie, despre divorţul prin care a trecut şi despre cei doi copii care au rămas cu mama lor; nu s-a sfiit să-mi vorbească despre greşelile şi păcatele pe care le-a comis. Acum era recăsătorit cu Mihaela.

   După ce l-am ascultat cu atenţie, i-am făcut următoarea propunere: "Viorel, ai vrea să facem o experienţă? Tu eşti inginer chimist şi ştii ce înseamnă o experienţă în laborator."

   - Se poate avea o experienţă cu Dumnezeu? - a întrebat el mirat.

   - Bineînţeles. Biblia ne învaţă că inima omului este păcătoasă şi nespus de rea, şi că la uşa inimii noastre care are zăvorul pe dinauntru stă Isus Hristos care a murit pe cruce pentru pacatele noastre şi a înviat din morţi pentru îndreptăţirea noastră. El spune:

   "Iată, Eu stau la uşă şi bat, dacă aude cineva glasul Meu şi Îmi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine".

   El, deşi este Fiul lui Dumnezeu, respectă voinţa noastră şi alegerea noastră. Când Îl invităm pe DOMNUL ISUS în inima noastră Îi cerem iertare mărturisindu-I păcatele noastre şi atunci se întâmplă acea reacţie când sângele Domnului Isus curăţeşte şi distruge păcatele noastre şi toată izeria din inima noastră. Rezultatul reacţiei este pace, neprihănire şi bucurie în Duhul Sfânt.

   L-am întrebat atunci pe colegul meu: "Vrei să facem această experienţă?" El mi-a răspuns printre lacrimi: "Da, vreau!"

   - Atunci hai să ne rugăm!

   - Dar nu am cartea de rugăciuni la mine!

   Tu nu ai nevoie de o carte de rugăciuni, ci spune o rugăciune din inimă; Învită-L pe Domnul Isus în inima ta. Cere-I să te spele cu sângele Lui de orice păcat şi vorbeşte cu Dumnezeu în rugăciune, aşa cum vorbeşte un copil cu tatăl lui. Spune-I tot ce simţi tu căci El te înţelege!

   S-a rugat el mai întâi izbucnind în hohote de plâns, mărturisindu-şi păcatele şi cerând iertare prin sângele Domnului Isus. M-AM RUGAT ŞI EU PENTRU EL CU TOATĂ DRAGOSTEA, ŞI DUPĂ CE NE-AM RUGAT, EL M-A ÎMBRĂŢIŞAT ŞI MI-A SPUS:

   - Vă mulţumesc, domnule Dugulescu, pentru acest moment special şi unic din viaţa mea. Simt că de acum înainte sunteţi fratele meu.

   Peste câteva zile, când a plecat acasă, a povestit soţiei lui Mihaela această experienţă. El era sigur că ea se va bucura, dar mare i-a fost dezamăgirea când a văzut indignarea ei.

   - Tu îmi vorbeşti acum ca un fanatic şi ca un bigot; eu nu înţeleg cum ai putut să cazi în rătăcirea asta. Când voi veni la Bucureşti să-mi prezinţi şi mie pe deputatul acela pocăit fiindca vreau să-i spun câteva cuvinte...

   Peste vreo două săptămâni când a venit la Bucureşti, Viorel m-a invitat în camera lui să-mi prezinte soţia.

   - Deci, dumneavoastră sunteţi domnul Dugulescu? De ce nu păstraţi convingerile religioase pe care le aveţi şi căutaţi să-i contaminaţi şi pe alţii? Eu pe Viorel realmente nu-l înţeleg şi nu ştiu ce i-aţi făcut.

   I-am invitat pe amândoi să servim masa împreuna la un restaurant şi, în timpul acelei mese, i-am explicat Evanghelia şi Mihaelei. După aceea, ne-am întors la hotel si ne-am rugat toţi trei şi, în acea cameră, 521, de la Hotel Bucureşti, şi Mihaela L-a primit în inimă pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor personal. (fragmente)