Primenit... în Tine...

Mă lupt ... mă lupt să ies afară din tot ce mă poate despărţi de Dumnezeu şi de viaţa din belşug de care mă pot bucura întorcând spatele celuilalt stăpân.

Deşi m-am născut într-un mediu neoprotestant, totuşi, mai ales la vârsta adolescenţei, am ales să cunosc doar o umbră, o imagine făurită de mine a Dumnezeului Adevărat.

La începutul adolescenţei mi-am ales greşit valorile şi modelele, simţind astfel un tot mai izbitor contrast între Dumnezeu, viaţa dinăuntru şi cea dinafara pereţilor Bisericii. Am ajuns în scurt timp victimă ... victimă a ceea ce dispreţuiesm înainte, ţinând în mână armele diavolului – ura, răutatea şi dispreţul. Da .. din nefericire i-am deschis drumul, iar el, diavolul, nu s-a mulţumit doar să intre şi să iasă repede, ci s-a oferit să-mi paveze tot drumul, cu cât mai multă apropiere de păcat, cu atât mai multă depărtare de Dumnezeu.

Au fost momente de luptă duse cu mine însămi, cu firea şi cu orgoliul, dar mai apoi am acceptat să-mi recunosc vina , să-mi plec capul şi să zic: " Doamne, ai milă de mine, o păcătoasă! " De fiecare dată m-a surprins iertarea lui Dumnezeu, liniştea şi pacea sufletului în urma căinţei. Nu puteam şi nu pot să spun decât " Trebuie să existe Dumnezeu! ", de aici dorinţa de a mă schimba, de a avea pace şi împlinire.

Astăzi, mai sunt în procesul înnoirii minţii şi al formării unui nou sistem de valori care să-mi guverneze noua viaţă, şi toată viaţa va trebui să copiez şi să aleg chipul Noului Model.

Ştiu şi cred că drumul adevăratei credinţe e îngust, dar trebuie să intru pe poarta cea strâmtă, pentru că am înţeles că nu există decât două naşteri –una din carne şi una din Dumnezeu, două căi, două lumi, două împărăţii, doi Stăpâni, o viaţă şi o luptă, iar eu, omul, nu pot fi neutru.

De ce botez ? Pentru că Dumnezeu ne smulge dintr-o lume, dar nu ca să trăim pustnici, ci să intrăm în altă lume, în Biserica Lui, în care să adunăm pentru Împărăţia Lui.

Acum sunt fericită pentru că Tu ai murit pentru mine ca eu să trăiesc prin iubire, PENTRU TINE !

Mulţumesc, Doamne, că m-ai aşteptat şi ai avut răbdare cu mine, să ajung să intru în Biserică, şi să gust din Viaţă în Numele Tău. Ştiu că aici e abia începutul ...