Maria îşi spune povestea

   O mulţime de lucruri se pot întâmpla într-un an, darămite în patru. Dar pentru Maria viaţa trecea fără prea multe schimbări. Doar că pasul îi era mai încet, urmele batrâneţii se adânceau pe frunte, iar părul îi era tot mai sur şi mai subţire. Lucky ajunse să aibă şi ea o fetiţă, iar Maria avea mulţi nepoţi acum. Şi Patricio îmbătrânise, dar putea să se mişte la fel de liber ca înainte. Adesea era lângă Maria ajutând-o să se deplaseze sau aducându-i ceva de băut.

   Se auzi o bătaie în uşă. Maria se ridică cu un geamăt şi se îndreptă încet să deschidă uşa.

   - Hai, intră! îl invită ea pe băieţelul care stătea în faţa ei. Cu ce te pot servi?

   - Mama m-a trimis după pâine. Vrea cinci colaci.

   Maria îi înmână pâinea.

   - Vrei şi suc?

   - Nu, răspunse copilul întinzându-i banii  şi ieşind grăbit pe uşă.

   Maria numără banii şi aşeză colacii care au mai rămas în dulap. Deschise frigiderul şi numară câte sticle de suc mai avea. Nu prea multe, dar Patricio ar putea să mai cumpere altele cu banii câştigaţi în ultimile zile.

   Ieşi afară să lucreze în grădină. Se mişca greoi, dar cânta în timp ce lucra. Acum ştia mai toate cuvintele la multe cântări. I se întâmpla foarte rar să-i şovăie vocea la cuvintele care odată i se păreau aşa de grele. De îndată ce termina un cântec începea cu un altul.

   Deodată se opri. Da, era cineva la poartă. A! o prietenă din biserică!

................................

   - Nu-i aşa că-i minunat, începu ea după un moment de pauză, cum Dumnezeu ne călauzeşte aşa de blând? Eu eram departe de adevăr, Rosa, dar Dumnezeu era credincios. El mă călauzea încă de atunci, din cei mai fragezi ani ai copilăriei, doar că eu nu ştiam asta. 

....................................

   - Eram nefericită şi plină de amărăciune. Eram mâniată pe toţi cei care aveau mai mult decât mine. Chiar şi acum mă lupt uneori cu asta. Văd cum oamenii câştigă bani şi îi aruncă pe nimicuri. Mai aud pe unii plângându-se că sunt vremuri grele. Văd oameni care au fost învăţaţi din leagăn despre Dumnezeu şi din Cuvântul Său dar care nu pun în practică cu bucurie învăţătura care le-a fost dată. Nu iau în serios Cuvântul şi nu urmăresc să trăiască pentru Domnul. Când văd toate acestea, sunt ispitită să fiu înverşunată împotriva lor. Dar ştiu că Dumnezeu mă învaţă să iubesc.

   Cum ar fi fost dacă pentru mine copilăria ar fi fost la fel de uşoară ca pentru alte fete? Aşa de multe lucruri ar fi putut să-mi facă povara suferinţei mai uşoară. Şi tot la fel de multe m-ar fi putut împiedica să vin aici să-i întâlnesc pe oamenii lui Dumnezeu. ... ... ... aş fi crescut probabil la fel ca multe alte fete, mergând la dans şi la petreceri, şi aş fi învăţat o mulţime de lucruri rele. Aş fi înăbuşit Vocea Duhului şi aş fi încercat să-mi umplu golul din inimă cu plăceri de moment. Dar, vezi, Dumnezeu m-a cruţat! Dacă mi-aş fi continuat viaţa alături de Luis, crezi că m-aş fi întâlnit cu oamenii lui Dumnezeu? Aş fi rătăcit în întuneric până când ar fi fost prea târziu. Dar, da, îndurarea lui Dumnezeu m-a purtat pe drumul cel greu care la El. Bunătatea Lui a fost cea care a trimis pe cineva să mă înveţe calea cea adevărată.

   Copiii mei au haine bune, au hrană din belşug şi o casă confortabilă. Nepoţii mei nu ştiu ce înseamna sărăcia Unul din ei e chiar la colegiu. Berto trece în fiecare seară să-mi spună "Noapte bună", iar o nepoată vine şi mă ajută în fiecare săptămâna. Iar soţul meu, Patricio, e cât se poate de bun cu mine. Se trezeşte chiar în toiul nopţii să vadă dacă stau bine şi mă ajută să mă întorc pe cealaltă parte. DA, AM UN SOŢ IUBITOR ŞI NEPOŢI MINUNAŢI, dar este ceva ce niciunul din cei dragi ai mei nu are... CEVA MAI IMPORTANT DECÂT ORICE LE-AM DAT EU VREODATĂ...  MÂNTUIREA!

   - Rugaţi-vă pentru ei, o încuraja Rosa.

   - Da, mă rog, zise Maria cu o faţă mai luminoasă ... ... ...

   Apoi Maria îi spuse despre lupta pe care a dus-o când i-a întâlnit pentru prima oară pe creştini ... ... apoi începu sa câte:

Acolo-n cer, acolo-n cer, acolo-n ceruri sus,

Lacrimi nu vor mai fi, tristeţe sau dureri,

Acolo când vom fi cânta-vom Domnului

Noi, cei răscumpăraţi de aici, de jos.

   Vocea îi era răguşită şi poate nu suna cel mai frumos, dar cuvintele veneau dintr-o inimă sinceră şi erau pline de însemnătate. Pace îi inunda faţa obosită şi inima, în timp ce îşi înălţa glasul în laude pentru Dumnezeu care a adunat şi a vindecat toate fărâmele unei vieţi năruite şi distruse de păcat. Dumnezeu i-a dat viaţă şi i-a umplut inima cu nădejdea neclintită că totul va fi desăvârşit pentru veşnicie în cer.