Întoarsă schimbată

Întoarsă schimbată…..

Stau în centrul universului şi ma uit cum totul e făcut de Tine şi tot Tu eşti cel care ţii totul în fiinţă……cum schimbi ziua în noapte şi noaptea în zi şi totul pare natural……nu se vede în spatele cortinei cum Tu eşti Cel care fluturi suav din Mână gestul care face soarele şi luna să se plece înaintea Ta……şi produci schimbarea…..ora, anotimpul, gravitaţia, fluxul şi refluxul, presiunea, somnul şi trezirea, pacea şi agitaţia, întunericul şi lumina…….le ţii de mână şi le coordonezi cu dibăcie……

M-am schimbat……s-a tot rotit soarele în jurul pământului şi mi-au trecut din ani…..gândul meu s-a copt şi vede…..mişcare e alta….durerea e mai zemoasă şi mai veninoasă…..lupta e mai aprigă….sunt mai responsabilă…..mi s-au dat mai multe……mă urmăreşte şoapta talantului……am crescut?.....

Am pierdut din inocenţa care îmi permitea să zburd şi să îmi las gura să zboare.....să cercetez cu ochii tot ce vedeam......să gust tot ceea ce părea interesant.....dar să nu ascult ceea ce mi se spunea......era normal......las-o! E doar un copil....o să mai crească şi o să-i vină mintea la cap!.....oare? dar unde îmi era mintea?....şi oare s-a întors, o fi ştiut calea, sau s-a împiedicat pe drum?.....

Era aşa de bine să fiu copil.....deşi sarea nu mi-a prea părăsit ochii.....şi lupta nu şi-a băgat prea des sabia în teacă....era mereu pusă pe şotii.....

Am fost mereu strâmbă....şi mă legănam dusă de vânt în toate părţile.....cautând de fapt şi sperând să găsesc ceva în care să mă proptesc......mi-ai dăruit o proptă.....şi ai ştiut că îmi trebuie şi pe cineva palpabil şi ai creat.....om după Chipul şi Asemănarea Ta cu trăsături apropiate mie.....care sa-mi pară ca îmi aparţine, dar să nu.....ca să îmi aduc mereu aminte că eşti Tu.....

Oare mi s-a schimbat şi dragostea dintâi?......că am pierdut pe drum din petale.....sughiţam mai mereu pentru că mă vorbeai, mă chemai pe nume, dar eu uitasem aproape de tot Numele Tău......

Te trezeai în fiecare dimineaţă şi mă deşteptai ca să pornim împreună......eu mai aţipeam.....dar Îţi visam o rugăciune......eram îngrădită de mâni protectoare, de heruvimi.......armura-mi nu se vedea, dar strălucea crucea Ta gravată pe ea......

Dar am început să îmi petrec din ce în ce mai mult timp la groapa de gunoi......să consider că armura îmi e totuşi cam strâmtă şi ar trebui să o port mai rar că îmi lasă pete......să închid ochii dimneaţa şi să te las doar pe Tine treaz......apoi să uit de întâlnirea noastră, să nu îmi pese că Tu ai venit lângă mine cu ochii mari şi umezi crezând că poate azi o să Te visez din nou.......dar m-am pierdut printre lanţuri legate fedeleş......devenisem obişnuită cu sunetul lor strident şi ruginit.......m-am lăsat învăluită de păreri de rău şi gânduri deformate......Tu, de pe grămada de gunoi strigai!......Sângele meu!.....eu nu aveam urechi, le pierdusem pe lăngă nişte mormane de hârti......Cuvântul Tău nu devenise decât un negru pe alb.......şi cel care nu Îţi ascultă Cuvântul e surd de fapt......

.....Eram amorţită........moartă şi dureroasă.....

Cutremur!......era nevoie de el ca să surpe gălăgia din mine şi să-mi resusciteze duhul......în timp ce îmi dezlegai lanţurile unul câte unul şi îmi pansai rănile lăsate de ele, fredonai nişte cuvinte.....acelaşi pe care le strigase cineva de pe mormântul meu de gunoi.....îmi era cunoscută vocea......erai Tu, Isuse.......L-am rugat să cânte mai tare ca să-mi destupe urechile.......şi a răsunat aşa profund glasul Său rostind.....Sângele meu......suna sublim.....şi am început să-I cânt timidă.....Sângele Tău, vorbeşte mai profund ca orice-am auzit vreodată pe pământ, Cuvânt neprihănit, îmi e apărator, e Sângele Tău sfânt......cine poate curăţi, tot păcatul inimii?.....doar Sângele Tău, Isus........

A durat câţiva ani pribegia mea în lanţuri.....dar şi dezlegarea......a trecut şi vremea şi mi s-au lipit buzele de tăcere.....aproape ţi-am uitat Chipul......

De la depărtare Te-am zărit......am plecat umilă capul.....dar m-ai primit înapoi bucuros şi cu Braţele larg deschise.......m-ai curăţit de orice păcat......mi-ai dat haine noi.....

Eu, fiica Ta, risipitoare.....m-am întors.....