În răcoarea dimineţii!

   Paşii mei străbăteau şi azi acele locuri unde, cândva, găseam linişte pentru sufletul meu. Departe de oameni, departe de zgomot şi de orice lucru care mi-ar fi distras atenţia, eu îl căutam pe El. Dorinţa mea era să Îl întâlnesc din nou. Să stau de vorbă cu El, să-i spun tot ce am în inimă. Să-mi cer iertare pentru timpul meu pierdut, pentru fiecare pas abătut din drum şi pentru fiecare decizie pe care am luat-o singură.

   Mă urmărea fiecare lucru pe care l-am făcut fără călăuzirea Lui şi nu-mi găseam liniştea. De m-ar ierta încă o dată şi de mi-ar arăta voia Lui pentru restul vieţii, m-aş arunca la picioarele Lui în adorare şi-n mulţumire adâncă. Şi chiar dacă uneori mi s-ar părea prea greu, n-aş da înapoi, pentru că voi şti că El e cu mine. Nici un singur pas n-aş mai face fără El.

   Mi-am ridicat privirea spre cer şi am dorit să-I vad frumuseţea. Lumina Lui minunată s-a revărsat peste mine şi prin picurii marunţi de ploaie l-am simţit atât de aproape. „Oh, Doamne, Tu nu m-ai părăsit, Tu încă mă iubeşti şi mă aştepţi să mă întorc la Tine!” Am căzut în genunchi şi am strigat către Tatăl  meu: „Te vreau doar pe Tine în viaţa mea, vreau prezenţa Ta, vreau să văd slava Ta. Vreau să ştiu că eşti cu mine la fiecare pas şi că îmi conduci viaţa. Nu-mi mai doresc nimic altceva, decât să Te am pe Tine. Dar cu totul Doamne, cu totul. Nu mă lăsa să mă mai abat de pe calea Ta şi condu-mi paşii spre veşnicii.”

   Ooo, ce minunat e Dumnezeu. L-am simţit din nou atât de aproape şi am ştiut că mă iubeşte şi că mă va iubi veşnic. După mult timp am primit linişte în sufletul trudit şi apăsat.

   L-am rugat să mă ajute să dau afară din inima mea orice păcat şi lucru rău care m-ar putea îndepărta de El, crezând în Cuvântul care ne spune că Sângele Lui ne spală şi ne curăţeşte de orice păcat!