In lucrarea Domnului

 Verisoara mea, Cornelia, care locuieste in State, mi-a propus sa scriu si despre unchiul meu-tatal ei-anumite lucruri care s-au intamplat, si despre contributia sa la propasirea credintei in orasul sau de bastina, Simeria.

Ea-si aminteste:
"Tatal meu a fost un om binecuvantat, iar prin el, am fost binecuvantati cu totii .

A fost un serv a lui Dumnezeu pe care L-a iubit mai mult decat pe orice.

Pe langa faptul ca el a fost fondatorul Bisericii Penticostale din Simeria, a fost si un om al rugaciunii, al binefacerilor si al implicarii in lucrarea lui Dumnezeu.

A fost un om simplu, dar foarte demn, foarte corect. Un om care stia sa renunte la el in favoarea celui care avea nevoie si îi solicita ajutorul. 

 In casa noastra, a fost Biserica timp de 15 ani, perioada in care niciodata nu a pretins sa i se dea cel mai mic ajutor.
Niciodata, fratiilor nu li s-a pretins sa plateasca nimic, nici macar lemnele pentru incalzitul incaperii destinate adunarii, nici macar nu vroia sa auda de asa ceva.

Fratii erau patrunsi de fiorul Duhului Sfint, fiind un cuget si un gand, neobositi in lucrarea de mantuire, ridicand stindardul credintei sfinte si adevarate.
Il revad pe tata in rugaciune, pe genunchi, pe podeaua bucatariei, rugandu-se neincetat, atat ziua cat si noaptea. La el nu era nimic exagerat, totul era simplu, asteptand in tacere ajutorul Domnului pentru intoarcerea sufletelor la mantuire.
Era plin de bucurie si de elan pentru Domnul. Zimbetul sau, impletit cu lacrimi, era semnul iubirii sale pentru semenii sai. Vocea sa blanda si duioasa chema la pocainta oamenii, fara sa faca multa filozofie, pentru ca era un om simplu fara o pregatire teologica.

Cand veneau la rugaciune in casa noastra, fratii erau toti in post. Lacrimile le brazdau fata, cerandu-i Domnului indurararea Lui, in staruinta pentru botezul cu Duhul Sfint. Rugaciunea lor era: "Amin, Aleluia, Vino, Doamne Isuse, Marire Tie, Doamne...."
Domnul lucra in mijlocul lor si isi desavarsea lucrarea cu privire la raspandirea Evangheliei, si adauga la numarul celor salvati noi suflete. Slava Lui!
Trebuie sa cunoasteti ca numele acestui frate neobosit pentru Domnul este Alexandru Dragan, trecut la Domnul de mai multi ani, si ca el a calatorit cu Domnul, pe calea credintei, timp de 52 de ani".