În decurs de 3 săptămâni, 7 tineri au plecat... Acasă...

Nu mi-a plăcut niciodată să aduc veşti triste. Scriu însă aceste rânduri cu speranţa că aceia despre care scriu sunt în bucurie...

Era 25 august, când un tânăr din Bistriţa a forţat o depăşire care avea să-i fie fatală atât lui, cât şi surorii mai mici de pe bancheta din spate... Tatăl lor, sosit la locul accidentului, nu a mai reuşit să îşi readucă băiatul la viaţă, iar tânăra a murit în drum spre spital... Familia Lazăr rămâne în aceste momente sub mâna Celui care ştie să mângâie... Poate pentru ei a fost mai bine aşa...

La câteva zile, Oty, un tânăr de 20 de ani, a mers la ultima plimbare cu motocicleta, pe drumurile Bistriţei. Dupa 10 minute, părinţii, cu durere, au primit vestea că fiul cel mare, în care-şi pusesera multe speranţe, le-a fost luat... Dumnezeu schimbase planurile... Mesajele din caietul de memorii, lăsate de cei apropiati, mi-au dat mult de gândit... Un prieten relata: "Ai cântat des, din inimă, cântarea: Vine-o zi, Vine-o zi, când dureri nu vor mai fi... Aştept acea zi, în care vom cânta o altă cântare... Cântarea Mielului... La revedere, Oty". Pentru el, acea zi a fost mai aproape, cu mult mai mult decât au apreciat cei din jur... De fapt, la ultima înmormântare spusese ca el va fi următorul... Nimeni nu l-a crezut... Dar a trăit astfel încât să poată pleca... Acasă...

Mirela (19 ani), Eliza (19 ani), împreună cu prietenii lor, Raoul (23 de ani) şi Cristi (21), au dorit ca, de ziua Mirelei, să fie împreună... Şi probabil că sunt, dar nu aici... Întorcându-se spre casă pentru a-şi rezolva ceva acte cu maşina, Dumnezeu i-a chemat acasă... Mama Mirelei, printre lacrimi, istoriseşte: "Au vrut ca, de ziua ei, să fie împreună... Să nu mai fie aşa de ocupaţi... .Aşa scrie în agenda ei - “Să fiu cu Raul şi cu Isus de ziua mea..." Ei doreau să se căsătorească... Cel de Sus i-a chemat însă la nunta în cer.

Un fost prieten al lui Cristi relatează: "Îi cunoşteam pe cei trei, Cristi, Raoul şi Mirela. Ce excursii şi tabere faine am avut împreună. Cel mai bine îl cunosteam pe Raoul, am lucrat împreună. Felul în care şi-a trăit viaţa, a investit şi a lăsat foarte multe în urma lui acum, la plecare. Aş fi vrut să-i cunoaşteţi, cei care vreţi să învăţati cum să vă trăiţi viaţa, fie ea lungă sau scurtă. Pentru părinţi: Aţi avut copii minunaţi, care au îmbogăţit viaţa celor din jur. Mulţumim că au făcut parte şi din vieţile noastre. Îi vom păstra în inimă mereu. Oare câte persoane sunt azi în viaţa pentru că aceşti tineri au ştiut cum să trăiască cu adevărat? Viaţa acestor tineri, trăită împreună cu Dumnezeu, a adus la viaţa pe mulţi alţii. (Mă refer la viaţa spirituală). Ei au murit fizic, dar spiritual sunt mai vii ca oricare dintre noi. Cei care am rămas, cum suntem, morţi sau vii spiritual? E mult mai macabru că mulţi dintre noi suntem morţi spiritual, dar călcăm pământul cu două picioare, pământul pe care a stat întins trupul neînsufleţit al lui Cristi."

Citatul preferat al Mirelei a fost: "Cristos mi Se adresează prin vocea fiecărei persoane pe care o întâlnesc". De ieri a încetat să mai întâlnească muritorii... Christos i se adresează personal acum.

E vineri seara - 7 septembrie 2007 - Concluziile mele sunt scurte. Întorcându-ma de la lucru, am privit cimitirul de peste drum de staţia de autobuz, ştiind că duminică, Raul şi Mirela vor fi înmormântaţi acolo... M-am întrebat dacă nu cumva voi fi eu următorul...?

Pe drum, aceeaşi circulaţie de nedescris... Lumea îşi continuă alergarea nebună înspre nimic. S-au obişnuit cu accidentele. Au auzit ei ştiri şi mai groaznice în Timişoara, decât aceasta. S-au obişnuit şi cu 11 septembrie... şi cu uragane... şi cu inundaţiile din Moldova... Pe mulţi, semnalele de alarmă trase de Dumnezeu nu reuşsesc să îi oprească nici măcar o secundă din goana lor...

Dar pentru tine, cititorule? Dacă pleci mâine, eşti sigur că ajungi ACASĂ? Faptul că azi ai avut harul să mai respiri, este pentru că Creatorul ţi-a mai dat o zi în care să te gândeşti la El... şi să traiesti cu El... Şi nu uita că-n urma ta, îţi laşi amprenta-n toate... Şi, ne-ncetat, cu viaţa ta, tu scrii mereu... o Carte.