Harul educativ al lui Dumnezeu -1-

   Harul educativ al lui Dumnezeu

  ( Şcoala mea de vestitor al Evangheliei)

   "Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele şi fiii străinului vor fi plugarii şi vierii voştri."

   (Isaia, capitol 61, verset 5)

   Cuvântul acesta din Isaia este o făgăduinţă pentru iudei; dar în viaţa duhovnicească vrea să spună că vom fi încercaţi prin oameni, prin străini, nu prin copiii lui Dumnezeu, ci prin oamenii lumii. Pe aceştia, ni-i trimite bunul Dumnezeu pentru educaţia noastră; cu ei ară El ogorul inimilor noastre! Când m-am întors eu la Dumnezeu mă gândeam aşa: "Dacă aş putea ca eu să fiu singur ca Niklaus din Flue, aş putea să trăiesc cu adevărat pentru Cuvântul Domnului". Credeam că ar fi bine să traiesc singur într-o pădure... şi mă gândeam căci dacă voi merge acolo ce voi mânca... şi nici posibilitatea să merg la o şcoală de predicatori nu aveam... Eu trebuia să merg la lucru între ţăranii care erau fără de Dumnezeu! Dar acolo, am fost bine educat. Nu puteam face nimic de capul meu! În jur erau oameni cu capul mai tare ca piatra; eu trebuia să ascult de maiştri, de cei bătrâni... Cine nu poate face aceasta, să ştiţi căci nici de Dumnezeu nu poate asculta. Iar bunul Dumnezeu a început să mă binecuvinteze. El făcea ca ici, pe colo, să mi se fure câte ceva... multe lucruri am mai şi pierdut în primii patru ani. Şi gândeam că dacă nu voi zice nimic voi pierde tot; doream să mă apăr cumva dar am citit apoi că ceea ce noi consimţim să pierdem pentru Isus vom primi înapoi însutit. Am învăţat astfel să nu mă supăr când eram înşelat de cineva. E adevărat căci nu mereu am făcut lucrul acesta cu bucurie dar totuşi, am avut binecuvântare. Când Dumnezeu a ajuns cu noi la ceea ce doreşte EL, atunci încercările încetează!

   La puţin timp după convertirea mea a venit la mine un client, un cârciumar şi dorea să se socotească cu mine; mai avea şi o măcelărie pe lângă cârciumă. Eu cumpăram de la el marfă şi era totul în contul la ceea ce lucram în schimb pentru el. Aproape întotdeuna lăsam să rămâna în plus ceva de la mine... aşa că el era cel dator de fapt, la mine. Nu îi ceream niciodată chitanţă pe ce cumpăram deoarece ştiam căci va spune că nu am încredere în el iar el ar fi spus cuvinte rele despre pocăiţi... că nu avem încredere... şi doream să-l câştig pentru Domnul şi nu doream să fiu pricină de poticnire. Mai târziu am înţeles că am greşit şi trebuia să lucrez cu bună rânduială cerând chitanţă pentru toate, deoarece soţia lui m-a înşelat cumplit căci după un an sumele pe care eu i le-am achitat ea mi le-a mai socotit încă odată. Am avut multe ispite din această pricină. Eu aveam mare nevoie de bani căci câştigul cinstit era foarte mic. Încercam să-i fac să-şi amintească că eu le-am dat toată datoria; nu voiam să creadă despre mine că sunt un înşelător. Trebuia să stau liniştit şi să mă rog ca Domnul să le atingă inimile. El ştia că eu am mare nevoie de bani; dar Dumnezeu care-mi cunoaşte inima, mi-a trimis banii cu care el m-a socotit pe plus; am fost foarte întărit prin această minune de aceea pentru mine e foarte important să fiu atent de atunci înainte căci este scris "Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei din afară". Şi măcelarul acesta se mira deseori de mine...

   Odată, el "evangheliza" în odaia lui de oaspeţi cam în felul lui Iona... mă vorbea mereu de rău pe la cârciumă. Atunci stătea lânga sobă şi le spunea oaspeţilor săi: "Trebuie să existe o putere mai mare. Într-un fel era Berger înainte şi în alt fel este acum; trebuie să existe o putere mai mare!" Şi ei au vorbit despre mine... dar Dumnezeu a cercetat inima unuia şi l-a întors către EL tocmai prin vorbirea acestui cârciumar; şi omul a venit noaptea la mine să-mi spună că L-a primit pe Dumnezeu chiar prin 'predica" cârciumarului ce povestea despre  mine că eu m-am schimbat. Pe patul de moarte, apoi, s-a întors şi cârciumarul... el rostea cuvintele: "Trebuie să existe o Putere mare căci Berger nu mai e ca înainte...". Cârciumarul a crezut în puterea lui Dumnezeu! Şi a mărturisit-o înaintea oamenilor.