Eliberat din închisoare

Eram într-o vreme de rugăciune și post consacrat -timp de mai multe zile doar cu apă-.

Atunci am simțit durerea Domnului pentru mulți oameni care sunt în închisoarea păcatului, a disperării, a neiertării și mijloceam cu durere și lacrimi pentru ei. În timpul rugăciunii, Domnul, în bunătatea Lui mi-a arătat o vedenie care m-a ajutat mult să mijlocesc fierbinte.

Am văzut o goapă unde era o închisoare, în care erau multe persoane chinuite și dornice să iasă afară. În interiorul închisorii era mare întuneric. Toți cei care erau înăuntru, dincolo de gratii, se țineau cu mâna de barele închisorii plini de răutate, ură, disperare și doreau să iasă afară. Eu eram sus pe marginea gropii, în genunchi, și mă rugam cu durere mare, căci doream să-i salvez, să deschid ușa închisorii, dar nu puteam.

Am început să mijlocesc mai tare și să cer mila și îndurarea Domnului. Cum stăteam eu în genunchi și cu fața la pământ, dintr-o dată am văzut pe marginea opusă a gropii o lumină mare, strălucitoare. L-am recunoscut. Era Domnul Isus, care zâmbea. Dintr-o dată am văzut în dreapta Lui niște scări care coborau în groapă. Atunci El a coborât scările, S-a dus la poarta închisorii și a deschis-o. Unul câte unul prizonierii ieșeau afară și alergau pe trepte în sus, unde era lumină puternică și libertate.

Mă uitam cu atâta uimire, dar și cu fericire, la fețele celor care au ieșit din închisoarea durerii, a supărării, a neiertării, care se bucurau și fugeau cât de departe puteau de acea închisoare, fără să se mai uite înapoi, căci durerea și suferințele închisorii le-au chinuit viața.

Atunci am înțeles cât de importantă este rugăciunea plină de durere pentru cei prinși în închisoare. Domnul Isus a venit în timp ce mă rugam și multe suflete au fost eliberate.

Atunci am înțeles cât de multre persoane se află în întuneric din cauza alegerilor greșite, dar mai ales din cauza neiertării. Domnul Isus este Cel care va aduce eliberarea, dar pentru aceasta trebuie să ne rugăm, iar cel ce se simte ofensat să decidă să ierte din toată inima.

IERATREA înseamnă să scoți gunoiul afară din casă pentru totdeauna.

IERTAREA înseamnă să-l ierți chiar și pe cel care te-a condamnat la moarte.

Cine iartă este mai asemănător cu Hristos, căci ia parte și la suferințele Lui. Poți dărui iertare dacă dragostea lui Dumnezeu lucrează în tine și dacă privești mereu la cruce.

Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Coloseni 3.12-14

IERTAREA este un act voit de a te elibera de durerea lăuntrică, de amărăciune și mânie. Frica ne chinuie, pentru că vine de la cel rău. Când alegem să iertăm, suntem eliberați de fobie, frică, resentimente, amărăciune.

CREDINȚA Îl atrage pe Dumnezeu, dar IERTAREA eliberează puterea Lui.

Numai la crucea Domnului ISUS vom avea puterea de a ierta cum ne-a iertat El pe noi. Numai acolo vom înțelege că aceia care ne rănesc pe noi Îl rănesc, de fapt, pe Domnul Isus. De asemenea, trebuie să știm că, dacă îi rănim pe alții cu voia sau fără voia noastră, noi Îl rănim pe Domnul Isus. Așa cum ne-a iertat Dumnezeu, așa trebuie să ne iertăm și noi unii pe alții, căci numai atunci semănăm cu Isus.

Când luăm hotărârea de a ierta, demonstrăm de fapt că deținem controlul peste viața noastră. Noi suntem cei care alegem să ne mâniem sau să iertăm. La ceea ce ne gândim, la ceea ce ne concentrăm, aceea ne va controla.

Am fost foarte impresionată de o femeie creștină care a fost gata să îl ierte pe cel care i-a împușcat pe singurul copil ce-l avea. Vă dați seama ce traumă, ce durere, ce chin pentru o mamă singură să-și găsească singurul copil în vârstă de 16 ani, împușcat! După o vreme de suferință, s-a dus la pușcărie ca să-i spună criminalului, care îi împușcase băiatul, că ea îl iartă și, cu ocazia aceea, i-a vorbit despre iertarea lui Isus.

Când acel băiat a ieșit din închisoare, ea a vorbit pentru el ca să se mute într-un complex, chiar vecin cu ea. Acum el era ca și băiatul ei. Acest băiat s-a pocăit și a început să fie o mărturie pentru alții. Această faptă despre iertare și multe altele au fost transmise la buletinele de știri și mulți au văzut puterea iertării și au fost inspirați de ea.

Pe de altă parte, am ascultat mărturii îngrozitoare din partea unor oameni ale căror vieți au fost distruse din cauza neputinței de a-i ierta pe cei ce au provocat suferința sau moartea celor dragi lor, însă cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu au ales să ierte, în ciuda suferințelor îndurate și a pierderii de neînlocuit a celor dragi. Toți aceștia au înțeles că acela ce iartă, se eliberează, de fapt, pe el însuși de lanțurile mâniei, ale resentimentelor, ale răzbunărilor și ale diferitelor boli. Dar aceasta este o ALEGERE. Abia atunci când noi îi iertăm pe cei ce ne-au greșit semănăm cu Hristos și înțelegem suferința Lui pentru noi.

Oare de ce este așa de greu astăzi să iertăm?

Din cauza mândriei lăuntrice, fiindcă eul nostru nu vrea să cedeze, nu vrea să moară, nu vrea să fie pus pe cruce!