Elena

Copiii - o binecuvântare, dar şi o pildă a sincerităţii!

Aveam aproape 14 ani când în cartierul meu a fost o evanghelizare, unde am auzit de Isus, Mântuitorul, care a murit pentru păcatul nostru. Acele cuvinte mi-au intrat în inima şi am intrat în grupa mare a copiilor din Biserică. După un an, mi-am predat viaţa în mâna lui Dumnezeu şi am primit botezul în apă, împreună cu mama mea, care s-a întors şi ea la Dumnezeu, văzând viaţa mea care se schimbase radical. Am înţeles că Domnul m-a chemat să lucrez cu darul pe care îl aveam: acela de a spune şi altor copii de iubirea lui Dumnezeu. Atunci învăţătarea care lucra cu copiii în acea vreme m-a rugat să o ajut în lucrare şi cu bucurie am acceptat. De atunci mi-am dedicat viaţa doar acestei lucrări, unde am avut multe împliniri în Domnul Isus. Dumnezeu vorbeşte copiilor care sunt sinceri şi, prin ei, poate lucra la inimile părinţilor, care observă schimbarea din vieţile lor. Aş dori ca toţi copiii să audă de iubirea lui Isus.

Multe mame îşi consideră copiii un dar de la Bunul Dumnezeu şi se bucură când aceştia vin pe lume, dar nu în toate cazurile putem spune asta, deoarece avortul a devenit obişnunţă în lumea modernă în care noi trăim. Dar dacă am privi cu băgare de seamă la copiii ce ne înconjoară, am avea ce învăţa, aşa cum şi Domnul Isus spunea, în Evanghelia dupa Marcu 10:15:

”Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!”

Sinceritatea, inocenta lor ar trebui să ne dea de gândit atunci cind pronunţăm cuvântul "copil". Domnul Isus a pus accent pe copii, deoarece Împărăţia este dată unora ca ei, fără răutate, ură ori altceva de genul acesta. Cred că Biserica Domnului Isus investeşte în copiii pe care-i are, deoarece aceştia sunt viitorul de mâine al acesteia, unii Păstori, alţii Evanghelişti, alţii învăţători, şi aşa mai departe.

Când priveşti un copil, vei observa că acesta, chiar daca l-ai certat, el nu ţine mânie, ci, când te uiţi în ochii lui, vei vedea că el îţi zâmbeşte uşor pe colţul buzelor, făcându-te să-l ierţi, si ce e mai frumos decât un zâmbet de copil? Ce l-ar putea înlocuii?

Dragi fraţi şi surori, investiţi în copiii voştri, căci se merită şi nu este în zadar, la vremea hotărâtă, veţi culege roadele pe care le-aţi semănat şi va fi un prilej de bucurie.

Deseori părinţii vor vrea ca ai lor copii să fie ce ei nu au reuşit în viaţă, am zice: şi ce-i rău în asta? Dar vă zic: încurajaţi-i acolo unde vedeţi că ei sunt interesaţi (mă refer aici la activităţile bisericeşti) şi ajutaţi-i să progreseze. Am văzut multe cazuri, în care copiii ce veneau la programele de pregatire a Bisericii, având părinţii nemântuiţi, mai târziu i-au condus la Dumnezeu şi, prin ei, Dumnezeu lucrează, Îşi proslăveşte Numele, şi chiar unele lucrări misionare au început cu copiii, care ulterior îşi aduceau părinţii la programele Bisericii, şi aşa au luat fiinţă multe Biserici, printr-o simplă lucrare cu copiii, dar care a dat roade sfinte.

Ajută i tu la aceasta şi vei fi răsplătit de Domnul Isus!