Educaţia pentru rugăciune

Educaţia pentru rugăciune

"Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!"

   Mulţi copii ai lui Dumnezeu sunt plini de râvnă în rugăciune şi înfocaţi în Duhul, câtă vreme sunt tineri în credinţă şi curând născuţi din nou. Atunci bucuria şi necazul sunt laolaltă. Într-adevăr, sunt şi unii care nu au multe de cerut în rugăciune... iar cel care va voi să-i ajute şi să-i scoată din robie, aducându-i la pocăinţă, acela va avea greutăţi; cel ce mustră pe cel ce înjură, cel ce caută să aducă suflete la Hristos, va intra în mari nevoi... şi acesta e un motiv de rugăciune, desigur! La mulţi, dispare duhul de rugăciune; dispare pentru că aceştia cer neîntrerupt doar să li se dea sănătate şi să aibe ce mânca... dar pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor lor, ei nu se roagă considerând ca aceste rugăciuni nu sunt utile. De aceea, oamenii trebuiesc convinşi  dar pentru aceasta trebuie credinţă!

   Atunci când trebuie dusă o luptă împotriva puterilor întunericului, adeseori vin peste copiii lui Dumnezeu o mare oboseală.

(În grădina Ghetsimani, era o mare luptă... iar ucenicii Domnului dormeau!) Şi mie, mi se părea adeseori că eu nu sunt un om al rugăciunii; totuşi mi-era dat deseori sa văd cum Domnul răspundea rugăciunilor mele. E scris: "Noi nu ştim cum trebuie să ne rugăm, dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite". Nu înţelegeam bine nici cuvântul "Rugaţi-vă neîncetat". Credeam că nu voi putea niciodată înfăptui acest lucru, dar, am observat că fiecare om e într-un anumit fel în rugăciune neîncetat, atât cel întors la Dumnezeu dar şi ceilalţi... Câtă vreme omul e pe pământ el tot îşi doreşte şi-şi doreşte; depinde desigur ce îşi doreşte! Cei care sunt călăuziţi de carne, care trăiesc pentru pofte şi bucurii ei doresc desigur lucruri proaste, păcătoase. Şi cel care umblă după lucrurile de sus îşi doreşte... Suntem îndemnaţi să ne rugăm pentru autorităţi cât şi pentru toţi oamenii. Unii pun ochii pe o singură pesoană şi vor sa o scoată afară prin rugăciuni; şi eu am practicat aceasta; cineva chiar avea scrise pe o hârtie numele tuturor celor pentru care se ruga... şi eu am făcut aceasta (!) şi în scurtă vreme numărul celor de pe listă, crescuse. Eu îngenuncheam cu lista în faţă şi începeam cu primul şi continuam... la sfârşit, pricepeam că de fapt pentru fiecare cerusem acelaşi lucru... în cele din urmă, am obosit! Apoi m-am gândit că mă pot ruga pentru toţi deodată şi am mai observat căci depinde de împrejurări; Dumnezeu îmi punea pe cineva pe inimă pentru care mă rugam, şi să ştiţi că în astfel de împrejurări se obţin rezultate minunate. E adevărat că noi nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Nu putem să ne propunem mereu anumite subiecte; trebuie să ne rugăm după porunca Domnului şi să nu ne facem noi înşine planuri dacă dorim să fim ascultaţi. Mulţi din cei ce se roagă, încearcă să-I poruncească lui Dumnezeu, dar noi tebuie să-I spunem lui Dumnezeu nevoile noastre, să ne încredem în El că poate şi că El vrea să se manifeste prin noi şi în noi. Credinţa şi stăruinţa aparţin rugăciunii. Trebuie să fim oameni care să-L creadă pe bunul Dumnezeu Care e în stare să facă orice bine şi sa aşteptăm totul de la El. Sunt unii care se roagă dar nu se aşteaptă să fie ascultaţi. De aceea, rugăciunile lor nici nu sunt ascultate... Unii nu pun deloc preţ pe rugăciunile mai lungi... plăcându-le mai ales fraţilor din fruntea adunării să vorbească mai mult decât să se roage... alţii merg la adunare şi se întreabă "Pentru ce aş putea să mă rog eu azi?" Noi, la ora de rugăciune putem chiar să susţinem pe aceia care se roagă cu suspine; când cineva se roagă potrivit Scripturii noi trebuie să răspundem cu AMIN. Am constatat totuşi, că multe din rugăciunile foarte scurte sunt ascultate!

   Chiar Dumnezeu le face educaţie alor Săi. Pe acela pe care îl iubeşte, El îl pedepseşte. Într-o dimineaţă, când m-am sculat ceva mai târziu, mi s-a părut că nu mai am timp să mă rog şi să citesc din Scriptură. Am citit totuşi la repezeală trei versete şi am hotărât să mă rog mergând pe drum... în cursul zilei unul din ucenicii mei a căzut pe scară; şi atunci mi-am făcut imediat timp să mă rog... el a chemat şi medicul, dar tânărul s-a vindecat în urma rugăciunilor noastre. Dar atunci, eu m-am simţit vinovat căci am început ziua fără rugăciune... când unul dintre calfele mele s-a întors la Dumnezeu el mi-a mărturisit că în fiecare seară nu uita să se roage: "Doamne, trezeşte-mă Tu devreme!" El mi-a devenit un frate tare drag atunci când mă apropiam de el, eu simţeam cerul aproape. Toţi conducătorii de adunări trebuie să se roage: "Tată Ceresc dă-mi Tu ceea ce azi eu trebuie să vorbesc!" De asemeni, nu e vorba de a ştii să facem rugăciuni frumoase... mi-amintesc căci în adunarea mea erau doi oameni care se rugau foarte frumos şi eu eram chinut că nu mă pot ruga ca şi ei... Odată, când soţia mea era bolnavă, eu i-am chemat să se roage ştiind că ei se roagă foarte frumos; dar Dumnezeu, nu mi-a vindecat soţia! Văzând acestea, m-am aşezat pe genunchi şi cu cuvinte simple L-am rugat pe Dumnezeu să o vindece şi ea s-a vindecat. După aceasta, am prins mult curaj şi am început să mă rog şi pentru alţii. Astfel, am început să mă rog pentru toţi vecinii mei, pentru cei nepocăiţi; e bine ca toţi să facem aceasta căci este poruncit. La început, eu credeam că nu mai e nevoie să mă rog pentru cei ce au avut naşterea din nou, dar acum sunt de altă părere căci e scris: "Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu". Pavel se ruga mai mult pentru credincioşi decât pentru cei din lume. Duhul lui Dumnezeu era în el şi avea călăuzire. El se ruga pentru copiii lui Dumnezeu să nu fie furaţi de învăţăturile omeneşti, de filozofie; citind epistolele noi putem înţelege cât de necesară este mijlocirea. Chiar Domnul Isus în cartea Apocalipsa descoperă greşelile adunărilor; de aici vedem ce necesar e să înălţăm rugăciuni pentru copiii lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu Se roagă necurmat pentru adunarea Sa. El e Apărătorul nostru acolo, la dreapta Tatălui şi ne dă putere. Noi avem nevoie mare de rugăciunile Domnului ISUS dar şi de cele ale credincioşilor celorlalţi. Iată ce ne-a lăsat scris apostolul Pavel: "Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup".

   Unii nu îndrăznesc să-L pună pe Dumnezeu la încercare prin rugăciuni dar totuşi e scris că-L putem pune la încercare. Uneori, mi se părea că Dumnezeu m-a părăsit şi nu mă mai ascultă, nu mă mai aude... dar am văzut căci totuşi nu e aşa şi El încă se interesează de mine. A fost odată o vreme când eu găseam mult păcat în rugăciunea mea... căci îmi veneau  în minte fel de fel de gânduri... iar eu doream să mă rog fără să apară şi alte gânduri; de aceea de multe ori mă opream şi o luam de la capăt... de două ori... de trei ori... Adeseori, noi ne rugăm lui Dumnezeu şi aşteptăm răspunsul de la fraţi! Dar am găsit scris căci blestemat e omul care se încrede în om.

   Cine are o viaţă de rugăciune, are mare binecuvântare. Tot aşa şi cel ce caută lucrurile de sus. Atunci ce este pământesc, firesc, nu-şi mai găseşte loc iar un astfel de om este cruţat de multe greutăţi; greutăţi de care nu scapă ceilalţi, cei care umblă după lucrurile de pe pământ.