Educaţia pentru încrederea în Dumnezeu -2-

   La un curs de îndrumare, erau 60 de persoane. Era în timpul războiului din 1914-1918. Consumasem deja cartelele pentru masă şi de aceea n-aveam ce sa mai mâncăm. Am vrut sa fac educaţie copiilor la curs, în ceea ce priveşte încrederea în Dumnezeu şi le-am zis: "Rugaţi-vă, dacă vreţi sa aveţi ce mânca! Şi eu voi face la fel!" Seara, ne-a sosit de la un ţăran jumatate de kilogram de mazăre. Mi-a venit gândul: "Ce e aceasta la atâţia? Aceasta e credinţa mea?" Şi totuşi, era puţina credinţă acolo... Dar în dimineaţa următoare când nu mai era nimic de gătit, eu le-am zis oamenilor să mearga la bucătărie şi să mestece bine mazărea şi să laude pe Dumnezeu mulţumindu-I... Am căpătat o mâncare de mazăre consistentă şi mai bună ca niciodată şi am putut mânca după plăcerea inimii. Ce minunat a fost că, din această mâncare a fost hrănit şi omul dinăuntru! A fost o experineţă asemănătoare cu cea din Evanghelia după Ioan 6.26: "Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru ca aţi mâncat din pâinea aceea, şi v-aţi săturat." În pâine era ceva ce-i lega de Dumnezeu!

   Cât de multe am putut trăi şi experimenta cu Dumnezeu! Odată, trebuia sa ne vină niste oaspeţi; trebuia sa avem deci, ceva carne iar noi mai aveam foarte puţină iar bani deloc... M-am sfătuit cu soţia; eu am spus ca din ceea ce avem să taie bucăţele foarte mici şi să pună multe zarzavaturi şi astfel mâncarea va ajunge pentru doua zile. M-am dus apoi la atelier, am îngenunchiat si m-am rugat; am primit răspuns: Nu te îngrijora de ziua de mâine! M-am ruşinat şi i-am spus soţiei sa gateasca tot ce aveam. Iar seara, am primit prin poştă, o pulpă mare! Avem şi astăzi un Tată, Căruia noi Îi putem spune totul!

   Altădată, ne-a venit ca oaspete o femeie care trebuia să mânânce ouă; nu aveam nici bani, nici ouă; m-am rugat spunând Domnului nevoile iar cu poştalionul de ora patru ne-au sosit 90 de ouă şi 12 franci de la o soră. A doua zi am întrebat această soră şi ea mi-a povestit cum dimineaţa a fost cuprinsă de o teamă căci trebuia să-mi trimită mie ouă şi atunci le-a pus imediat la poştă. Când omul se predă cu totul Cuvântului lui Dumnezeu, e o mare bucurie să trăieşti pentru Dumnezeu.

 Noi putem vedea minuni si astăzi! Dacă eu n-aş fi fost sărac, poate n-aş fi trăit multe din minunile ce mi-au fost date să le trăiesc. Un poet spunea: "Să fii sărac, nu e bine; faci multe lucruri de care ţi-e ruşine!" Dar, dacă eşti întors la Dumnezeu, sarăcie este ceva frumos. Dacă suntem încercaţi Dumnezeu poate sa fie în noi şi pentru noi. Timpul petrecut în sărăcie a fost unul foarte preţios. Eu am învăţat cum să mă încred în Cuvânt şi am experimentat cum Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul dat.

   Oricare tată are grijă de copii lui. Copiii aşteaptă lucrul acesta de la tatăl lor. Cu câtă recunoştinţă e primit un astfel de tată de către aceia pe care i-a îngrijit. Mântuitorul ne dă tot felul de încurajări: "De aceea să nu ne îngrijorăm şi să zicem: Ce vom mânca, ce vom bea? Cu ce ne vom îmbrăca? Pe acestea şi păgânii le caută." El poate binecuvânta banii; El poate lăsa să cadă însă şi blestemul. Acolo, economia şi vrednicia nu mai folosesc la nimic. Cu cât ne încredem mai copilăreşte în El, cu atât mai mult Îi vom cunoaşte credincioşia şi dragostea.

   În anul 1914, când a izbucnit războiul, ne-am rugat cu toţii să nu ajungă războiul şi în ţara noastră, ci să înceteze. în Biblie e scris" Când se va auzi de războaie şi veşti de războaie, să vă ridicaţi capetele şi să ştiţi că izbăvirea se apropie, dar să nu încercăm inimile cu mâncare şi băutură." E minunat căci atunci când era război şi a venit foametea şi alimentele s-au redus, am observat cât de necesare sunt astfel de îndemnuri. Grijile veneau peste mine; da, aveam o luptă de dus! Unii au cumpărat o grămadă de lucruri dar eu ştiam că aceasta nu e ceva făcut prin credinţă. Eu, într-adevăr aveam şi un pretext în plus căci la noi acasă veneau mulţi fraţi pe care trebuia să-i ospătez cu ceva. Veneau grijile şi peste mine de parcă mă aflam într-un cuib cu viespi. Am citit apoi în Cuvântul Domnului: "Ei au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa, chiar până la moarte". Deci, aceştia sunt biruitorii; ce minunat căci Tatăl Ceresc vede totul!

   Dacă un om se încrede în Dumnezeu, poate fi în cea mai grea situaţie, căci pentru EL e puţin lucru să-l facă pe sărac mare şi bogat şi pe bogat să-l facă mic şi sărac. Dar noi trebuie să fim predaţi lui Dumnezeu; şi să nu mergem pe căile proprii căci Dumnezeu nu acţionează potrivit cu planurile noastre.