După 17 luni...

DUPĂ 17 LUNI...

Viața merge înainte, cu bucurii și suferințe. Pot spune că pentru noi, după atâtea luni, durerea este aceeași, dorul este mare, dar ceea ce este cel mai minunat este relația cu Dumnezeu. El ne-a trimis din nou în misiune chiar dacă inima e încă rănită. Dumnezeu ne-a folosit în multe biserici și am putut scoate la iveală o parte din perlele suferinței, să arătăm izvoarele din pustiul prin care am trecut. Cu trecerea timpului, descopăr noi perle, noi valori și binecuvântări care ies după această zdrobire.

Bucuria mea este că cerul s-a deschis din nou în dreptul meu și acum doresc cu mai multă pasiune prezența Domnului, în închinarea și rugăciunea. El mi-a pus o mai mare povară pe suflet să mijlocesc cu pasiune și parcă simțind durerile nașterii pentru cei nemântuiți, pentru cei zdrobiți, pentru cei cărora le-a murit cineva drag. Acum simt, trăiesc durerea multora și numai harul Domnului mă ajută să mijlocesc și să stau înaintea Lui.

Dorul după Paul mă arde zilnic și în fiecare noapte mă trezesc cu gândul la el. Mulți nu înțeleg că nu mai pot fi aceeași persoană. Chiar dacă mă aud vorbind la conferințe, inima mea este zdrobită. Am momente, uneori chiar zile, când cad într-o durere și apăsare grea; plâng și nu doresc să mai vorbesc cu nimeni. Mă obosesc vorbele multe, aglomerația și tot ce este lumesc. Simt mai mult ca oricând să petrec tot timpul cu Domnul meu Isus, să studiez, să cercetez Cuvântul, să ascult predici și să mijlocesc după cum mă călăuzește Duhul Sfânt.

Este foarte important să te lași călăuzit de Duhul Domnului și să te rogi după cum te călăuzește El. Această relație cu Duhul Domnului o doresc tot mai apropiată și lucrez la aceasta.

Într-o seară, urma să merg la o biserică unde se ținea o întâlnire de rugăciune și închinare. Cu o oră înainte, citeam despre viața unui mare om al lui Dumnezeu pe nume Daniel Nash. El s-a născut la New York în 1771 și a plecat la Domnul plin de roade spirituale în 1831. Acest om a fost pastor câțiva ani apoi a fost respins de biserică. În același timp a făcut și o infecție la ochi. Inima lui era foarte rănită dar sub călăuzirea Duhului Sfânt a simțit îndemnu de a mijloci pentru Charles Finney. Scrierile spun că oriunde predica Charles Finney Cuvântul lui Dumnezeu, Daniel Nash mergea cu câteva săptămâni înainte în acel loc și mijlocea cu durerile nașterii, cu lacrimi și suspine, postind mult. Întotdeauna se vedea puterea lui Dumnezeu la toate întâlnirile la care vorbea Finney așa încât mii de oameni se pocăiau. După ce Daniel Nash a murit, Charles Finney s-a retras în biserica lui de la New York.

Citind despre viața lui dar și despre a altor persoane pe care Domnul le-a folosit pentru înaintarea Împărăției, am simțit cum Duhul Domnului a venit peste mine cu același duh de mijlocire, cu durerile nașterii pentru cei pierduți, pentru biserica lui Hristos, dar și pentru întâlnirea din acea seară. Duhul Domnului m-a ținut la rugăciune câteva ore și nu am mai putut pleca.

Am simțit că era lucrarea Duhului în mine să mijlocesc câteva ore. Eram extenuată pentru că simțeam că Duhul Sfânt se ruga voia Tatălui și ducea lupte spirituale prin mine. În durerea pe care o simțeam pentru cei pierduți, printre strigăte și lacrimi, simțeam așa de clar că nu eram eu cea care se ruga ci Duhul Domnului. Se ruga prin mine uneori chiar cu suspine negrăite.

Poate te întrebi de ce nu am mai plecat la biserică. Mai ales că era o seară de rugăciune pentru a căuta voia Domnului pentru anul 2019. Trebuie să avem discernământ și să înțelegem ce vrea Duhul Domnului de la noi, ce este cel mai important: ascultarea de El sau lucrările bune pe care trebuie să le facem sau pe care le-am plănuit. Avem nevoie de discernământ mai mult ca oricând.

Întotdeauna i-am încurajat pe oameni să citească biografiile marilor oameni ai lui Dumnezeu prin care El a lucrat cu putere. Vom fi motivați și se va activa în noi chemarea și planul Domnului. Trebuie să dorim mai mult din Dumnezeu, trebuie să fim gata să lăsăm totul pentru El, de dragul Lui și pentru slava Lui.

De câte ori am pierdut ocazii în care Duhul Domnului avea în plan să ne vorbească, să activeze darurile Lui în noi dar nu am fos sensibili la voia Sa și am pierdut ceea ce El avea în plan pentru noi. De câte ori am fost poate invitați la o conferință sau la o întâlnire de rugăciune dar am fost prea ocupați cu viața de zi cu zi și am refuzat să mergem. Dar acolo, Domnul avea în plan să ne vorbească, să ne atingă cu prezența și vindecarea Lui.

De câte ori nu te-a trezit Domnul noaptea, pentru că avea un plan pentru tine, să-ți descopere ceva, să-ți vorbească sau să mijlocești urgent pentru cineva dar erai prea obosit și te-ai culcat pe partea cealaltă, pierzând astfel o mare oportunitate de a salva pe cineva sau de a-L lăuda pe Domnul la miezul nopții.

Suntem într-o vreme în care nu ne mai permitem să trăim la fel ca până acum. Să nu ne mai placă o viață de ruină și de obiceiuri care nu ne aduc decât frustrare și nemulțumire. Să nu ne mai placă o viață fără scop, fără bucuria de a fi eficienți pentru Împărăția Domnului.

Indiferent că experimentăm durere, atacuri, boli, tragedii, este vremea să înaintăm voioși prin credință, să ne încredem din toată inima în dragostea și bunătatea Tatălui nostru ceresc, să intrăm în destinul vieții rodind din belșug ca Tatăl să fie proslăvit. Orice încercare, indiferent de cât de grea este are ascunse perle și binecuvântări în ea. Este timpul să Îi cerem lui Dumnezeu să ne deschidă ochii spirituali ca să le vedem, să ne bucurăm de ele și să le folosim pentru binele celorlalți.