Drumul Curcubeului

Drumul Curcubeului

Sufletul l-a numit cu dragoste și emoție sfântă: Drumul Curcubeului!

Drumul pe care l-a deschis Domnul Christos înaintea vieții mele când a hotărât să mă scoată din zona gri a lumii și m-a așezat pe traiectoria splendidă în culoare, ascultare, înțelepciune și toată roada Duhului Sfânt, paleta în culoare duhovnicească a splendidului Legământ.

Sunt fiica recuperată din lumea lacomă de suflete, devoratoare de binele pe care Dumnezeu l-a pus în om.

Sunt floarea mutată din lume care înflorea în felul ei pe când nu-L cunoșteam pe Domnul dar, mutată de Grădinarul sufletelor care au fost înzestrate nu doar cu înflorire ci, și cu rodire sub ungerea Duhului Sfânt.

Am fost așezată pe Drumul Curcubeului la sfârşitul anilor '70 când, îndemnată de sora mea mai mare Ana, am pornit într-o după amiază să caut o biserică de care nu auzisem niciodată dar care mi se părea ciudată după numele ei: Biserică Penticostală!

Am refuzat de multe ori chemarea și invitația ei dar, într-o situaţie de excepție am hotarât să mă duc...

Astfel, într-o seară, cu fiica mea de mână, am ajuns pe strada unde erau două biserici: prima, pe lângă care am trecut, și unde nu am simțit că trebuie să intru dar, mergând mai departe, am auzit un cor care cânta în așa fel încât a început să-mi tremure picioarele, inima să-mi bată cu putere și o dorinţă intensă și siguranță, au pus stăpânire pe mine că acolo TREBUIE să intru!

Atfel, am deschis ușa unei curți care ținea înăuntrul ei o casă modestă cu oarecare întindere spre partea din spatele curții.

Prima ușă pe care am vazut-o și deschis-o, (nefiind nimeni să mă dirijeze) din curtea în care am intrat a dat într-o încăpere luminată, eu ajungând cu fiica mea de mână în mijlocul unui cor care a fost surprins de apariţia noastră dar, de aceeași surprindere am avut și eu parte!

Imediat, am fost invitată să ocup un loc acolo, în cor, care a început să cânte și eu, să plâng... să plâng în cunosțința care mi-o dăduse Dumnezeu să văd diferența dintre mine, starea sufletului meu și îngerii absorbiți de acea Putere-Mireasmă nevazută care pe ei îi bucura, dar pe mine mă acaparase total și doar puteam a plânge pentru a fi aliniată cu acei care cântau dumnezeiește, se rugau asemenea, mijloceau în rugi cu lacrimi și insistență, să vină în Staulul Tatălui ceresc. oameni... așa ca mine 'care aterizase' pe o pistă cerească, având la bord, marele Salvator de suflete!

La plecare din biserică a rămas ca mărturie un loc conturat de lacrimile pocăinței mele... De-atunci el și-a schimbat locul oriunde am fost în Casa Tatălui, pe orice meridian! Îl port cu mine în suflet, iar el iscălește în pocăință, rugi, timp petrecut în dragostea lui Dumnezeu.

Curcubeul și-a deschis larg paleta și m-a primit pe traiectoria Lui minunată, cu pași mici până la apogeul intensitații culorilor și puterii, roadelor lui!

Pe acest drum, am primit daruri minunate, am părtășit cu voi, îngerii Domnului, am plâns de bucurie sau în suferinți (după culoarea Curcubeului-sunt culori care ascund în ele suferințe, lacrimi care sunt întreținute de mijlocirea bisericii pentru persoane apropiate sau necunoscute cât și persoanl).

Sunt pe Drumul Curcubeului! Ales de Tatăl pentru mine și voi, pentru aceia pe care-i chemăm în rugi numai de Dumnezeu știute!

Ne bucurăm când se întorc nenorociții din valea lumii, fericim cerul cu lacrimile recunoștinței când intră pe poarta bisericii: sute, mii de suflete care au auzit chemarea Mielului și prin rugile și slujirea noastră!

În îmbrătișarea Curcubeului-Legamânt plin de dulceață, sarea și tăria Lui, doresc să mă știu alături de voi care megeți cu mine... spre Locul unde suntem așteptați!

Unii dintre noi au ajuns Acolo! Trăiesc în splendida-I îmbrătișare!

Ajută-ne, ține-ne strâns în minunata cupolă, drag Curcubeu, să nu mai dorim roșcovele lumii!

Cu îmbrătișări în dragostea Curcubeului: Sanda Tulics

17 septembrie 2018, Wakesa