Despre desăvârşire -1-

   Despre desăvârşire -1-

   Trebuie să se accentueze lămurit: Creştinul este desăvârşit numai prin lucrarea de mântuire, pe care a săvârşit-o Isus. Prin faptele noastre nu vom putea niciodată să fim desăvârşiţi. A fi desăvârşit, fără cusur şi a rămâne aşa, este o taină. În Vechiul Testament, nu găsim nimic despre desăvârşire. Jertfirea în Vechiul Testament, de asemenea nu făcea pe nimeni desăvârşit; dar jertfa în Noul Legământ îl face desăvârşit pe cel care o primeşte. Ne dăm seama de lucrul acesta din Evrei 10. În poziţia aceasta, omul este gata de drum când vine Isus.

   Vom vedea odată că vor putea să meargă cu Isus, când va veni El şi oameni din aceia care, poate că doar cu o jumătate de oră înainte au avut o cădere dar s-au plecat înaintea Domnului şi au spus împreună cu proorocul: "nu te bucura vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi." Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri.

  "În Hristos locuieşte trupeşte, toată plinătatea dumnezeirii şi voi sunteţi desăvârşiţi în El".

   Aşa scrie apostolul Pavel, după ce în Coloseni 2,8 a pronunţat seriosul avertisment:

   "Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Hristos".

   Aceasta e valabilă pentru cei născuţi din Dumnezeu. Aceasta este învăţătura după Hristos.

   Pe cât este de desăvârşit cuvântul acesta, pe atât este şi combătut!

   Ce mult s-a scris împotrivă şi s-a susţinut că e o învăţătură greşită, dacă mărturiseşti că eşti desăvârşit. La început n-am dat atenţie deosebită acestui lucru, până ce am fost duşmăniţi nespus de mult şi până ce nu s-a scris mereu împotriva noastră. Atunci am cercetata din nou Biblia:

   Poate un om să fie desăvârşit sau nu? Am găsit, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu că un om născut din nou poate să fie desăvârşit.

   Cei care vorbesc şi scriu împotriva învăţăturii despre desăvârşire, ce vor face cu următoarele afirmaţii ale Scripturii?

   "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţeleciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună".

   "Pe El (Hristos) Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om, în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez şi mă lupt, după lucrarea Lui, care lucrează cu tărie în mine".

   "Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi câţi suntem desăvârşiţi".

   "Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă!"

   "Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi faptele voastre rele, El va împăca acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă înfăţişeze înaintea Lui sfinţi, curaţi şi fără vină".

(2 Timotei 3.16-17; Coloseni 1, 28-29; Filipeni 3.15; 2 Corinteni3,11; Coloseni 1, 21-22)

   Aici aş vrea să intercalez o experienţă:

   Locul acesta din Biblie nu îndrăzneam odinioară să-l cred pentru mine personal. Eram întors la Dumnezeu şi născut din nou, dar fusesem furat iarăşi de învăţături raţioanaliste. Când citeam în Biblie ca să fim găsiţi ireproşabili şi fără cusur, mă gândeam: "Eu nu sunt aşa". Dorinţa mea era, se înţelege, să fiu şi eu fără cusur. Eram încredinţat că dacă vine Isus, eu nu pot să plec cu El. M-am afundat tot mai mult în planuri şi în hotărâri şi am fost împins mereu în faptele Legii. Iubitul Tată Ceresc m-a scos, în cele din urmăm din îndreptăţirea prin fapte, care, după Filipeni 3, nu e decât murdărie şi gunoi. Mi-a deschis ochii printr-o întâmplare cu unul din copiii mei. Acesta, la masă, nu voia să deschisă gura şi, la toate insistenţele, el strângea şi mai tare din dinţi. Trebuie să-i abat gândul de la mâncare şi să-i spun "Priveşte aici, priveşte acolo!" Astfel mai uita să strângă din dinţi ca să ţină gura închisă şi mama putea să-i bage repede ceva în gură; în felul acesta jumătate din mâncare mergea alături de el. Eu am poruncit să-l lase; va deschide el gura când îi va fi foame. Mama a ripostat că păţeşte ceva rău noaptea, dacă nu a mâncat. Eu nu am vrut să fac ceartă. Un frate a spus odată că putem învăţa câte ceva şi de la copii. Eu m-am rugat lui Dumnezeu, să-mi arate dacă are ceva de spus. Mi-a venit în minte cuvântul:

   "Deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umplea".

   Mă gândeam că eu o deschid şi înţelegeam prin aceasta să mă silesc energic, să fac planuri şi să-mi iau avânt. Atunci Dumnezeu a putut să-mi arate că eu, tocmai ca acest copil, nu deschid gura şi am luat numai prima parte a versetului:

   "El v-a împăcat acum, prin trupul Lui de carne, prin moarte".

   Dar acolo, mai departe spune:

   "Ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, curaţi şi fără vină".

   Am îndrăznit "s-o înghit" şi pe aceasta; astfel sunt acum aşa!

   Din ora aceea a mâncat şi copilul. Cred că daca nu aş fi trecut prin întâmplarea aceasta, n-aş fi îndrăznit să întind mâna, "să apuc". Înainte, mi se părea o obrăznicie să cred ca Domnul Isus m-a făcut pe mine sfânt şi fără vină înaintea Lui şi a lui Dumnezeu. Am văzut însă că atâţia ani de când am venit la credinţă, eu n-am crezut, adică n-am primit împăcarea în înţelesul deplin al cuvântului. Căci cel ce este împăcat este fără cusur înaintea lui Dumnezeu, deoarece El n-are nimic de învinuit acolo, căci Isus Însuşi este jertfa de împăcare pentru păcatele noastre. Nu e nimic de osândit în ceea ce a făcut Isus, ci la aceea că noi vrem sa adăugăm ceva ori sa scoatem ceva şi sa nu credem exact asa cum spune Scriptura. Astăzi, nu mai îndrăznesc să zic: "Asta nu pot să o primesc". Astăzi pot să primesc totul aşa cum este scris: Aşezat fără vină înaintea feţei Lui, asemenea Lui cum spune deja Ioan:

   "Cum este El, aşa suntem noi în lumea aceasta".

   Acesta a fost ultimul cuvânt de care m-am poticnit, până l-am primit şi pe acesta. Acum îndrăznesc să cred:

   "Pe aceia pe care i-a socotit drepţi i-a şi proslăvit".

   Şi cuvântul celălalt:

   "Eşti frumoasă de tot, iubito şi n-ai nici un cusur".

   Aceasta este o mare "îmbucătură" Tatăl Ceresc ne-a dat "un gâtlej" mare ca să se poată duce bine în jos. De aceea este important să "mâncăm Cuvântul lui Dumnezeu" şi să-l înghiţim, adică să mulţumim şi să socotim că, în mod sigur, aşa suntem. Aceasta se poate numai prin credinţă. Când 'l-am înghiţit" am devenit ireproşabil. Isus a purtat pedeapsa pentru noi şi acum ne înfăţişează aşa înaintea Tatălui. El n-a făcut lucrarea pe jumătate. Nu ne înfăţişează puţin îmbunătăţiţi, ci de neînvinuit. Putem să ne bucurăm. Jalea încetează. "Nu mai plătesc chirie, nici dobândă. Bastonul celui care mă gonea a fost sfărâmat." Am mărturie dumnezeiască şi nu mă mai rog mereu: "Iartă-mă!" ci "Mulţumesc căci m-ai iertat!"

   A plătit datoria. E aşa de bine!

   Cine a ajuns la harul acesta ştie că această lucrare e a lui Hristos; El a îndeplinit-o. E o taină.

   Celor care n-o cunosc, dar îi dau dreptate Cuvântului acelora, El le va deschide ochii!