Cum să devii darul de care lumea și tu aveți nevoie -2-

Băieții lasă la terenul de tenis un morman de mingi de tenis.

-Nu crezi că niște copii vor fi surprinși, mamă?

... iar eu mă strecor pe ușa din spate a unei biblioteci și las câteva din cărțile mele preferate pe birou apoi trecem cu totții la magazinul de pe Mitchel Street, luăm cărucioare de cumpărături, adunăm câteva pungi cu alimente și le lăsăm la banca de alimente. La Walmart introducem fise în automatele pentru gumă de mestecat. Căutăm cu atenție prin magazin ca să cumpărăm un cărucior cu alimente pentru cineva. Introducem în plicuri bani pentru taxe de parcare și le punem sub ștergătoarele de parbriz ale mașinilor din parcarea spitalului.

Fermierul îmi face cu ochiul și râde în timp c epune banii în plicuri:

- Știi ceva? Pentru asta avem timp! ...

Eu aprob din cap și îi fac de asemeni cu ochiul. Timpul este făcut ca să mori într-o mie de feluri; atunci de ce să-ți fie teamă să mori când moartea, într-un fel sau altu, poate veni oricând. Trăiește-ți fiecare zi ca și cum ai suferi de o boală terminală. Fiindcă așa și este. Trăiește fiecare zi ca și cum sufletul tău ar fi etern. FIINDCĂ ESTE ETERN.

Și, evident, nu pute să plătim nimic înapoi cosmosului. Atunci poate că uităm să-i plătim în avans? Putem să dăm ceva doar în avans. Dăruiește astăzi. FII DARUL. DĂ-I LUI! Poate că singurul mod de a trăi mai departe o viață din belșug este să dăruiești mai departe.

Nici măcar nu știu cine are ideea curajoasă de a merge la magazinul cu alimente ieftine și să lăsăm dolari pe intervalele dintre rafturi dar copiii noștri îi urmăresc pe celalți copii cum se plimbă printre rafturi fără să bănuiască nimic. Și zâmbetele înfloresc pe toate intervalele. Poate că o parte din frângerea lumii se frânge prin frângerea aceasta bună.

Băiatul cu șapcă se oprește la casă și alege o acadea pe care am lipit un bilețel:

Ai aici un dolar. Alege orice culoare vrei. Noi Dăruim Astăzi! Fii Darul!

Fața lui explodează într-un zâmbet iar crâmpeie de bucurie pătrund în frângerea mea, și mă simt restaurată puțin.

A zâmbi celoralalți înseamnă a privi cu venerație fața lui Dumnezeu. Și frumusețea lumii este zâmbetul blând al lui Cristos care răzbate până la noi prin materie. Un funcționar ne zâmbește de la tejghea. Omul care aranjează marfa pe rânduri chicotește. Există oameni care dăruiesc azi și nu cred că un dar al harului, un act de bunătate, nu este un cutremur în inima care mișcă altă inimă să dăruiască, care la rândul ei mișcă altă inimă să dăruiască, gesturi ce cresc până la dimensiunile unei avalanșe a harului. Să nu-mi spui că nu de asta ARE NEVOIE DISPERATĂ LUMEA NOASTRĂ DISTRUSĂ, SĂ NU-MI SPUI CĂ NU AȘA POATE FI SCHIMBATĂ LUMEA NOASTRĂ RUINATĂ. Și dacă este adevărat că fiecare vibrație de bunătate de aici erupe într-un miracol în altă parte a lumii?

Simt ca o ușoară suturare de-a lungul unor tăieturi crestate și necicatrizate încă. Poate că suferința și frângerea din noi încep să se vindece atunci când intrăm în suferința și frângerea lumii prin frângerea și dăruirea lui Cristos.

Și actele acestea de bunătate, darurile acestea din har pornesc o cascadă a harului care pot să umple o mulțime de canioane într-o lume a suferinței. Poate că nu există acte mărunte de dărnicie. Fiecare dar mărunt al harului creează un cutremur al dragostei ce nu are un sfârșit logic. Va ajunge până la marginile pământului și va schimba lumea, și apoi va străpunge eternitatea și va continua până la veșnicie.

Mai târziu am citit că aceia care fac cinci acte de dărnicie în 6 săptămâni sunt mai fericiți decât cei ce nu le fac, că atunci când dăruiești, nivelul hormonilor de stres scade, tensiunea scade, endorfinele cresc și că actele de bunătate reduc anxietatea și întăresc sistemul imunitar. Cinci acte aleatorii de bunătate într-o săptămână pot să mărească fericirea pentr trei luni.

El dă cu căruța celor ce dau cu banița!

... a scris Spurgeon și eu mă gândesc la găleata de tablă cu cele 25.550 de boabe de grâu. Poate dacă tot ce ai de dăruit încape într-un pumn, El este în stare să umple o inimă rănită?

Dar chiar așa - dacă încerc de fapt să mă vindec singură de anxietate? Dacă aceasta e pentru mine doar un mod de a alunga demonii care îmi spun că sunt inutilă? Însă fericirea dăruirii este un balsam care aduce vindecare chiar și zile sau săptămâni nai târziu, și dărnicia nu ne definește și nu ne dovedește valoarea CI NE LASĂ SĂ SIMȚIM VALOAREA INTRISECĂ A DRAGOSTEI. Dărnicia ne transformă trupul fiindcă devenim parte a Trupului Său. Și astfel primim comuniunea chiar prin frângerea noastră. Poate chiar și în motivele noastre greșite privind dărnicia, chiar și atunci, suntem călăuziți înapoi la comuniune pentru a secera binefacerile dragostei.