Cristosul Înviat şi Înălţat

   Cei mai mulţi dintre noi ştim că ţara Canaanului este o ţară înaltă. Ea se află la cel puţin 600 până la 1200 de metri deasupra nivelului mării. Este o ţară muntoasă. Cărţile Deuteronom şi Ezechiel conţin multe pasaje în care se spune că ţara lui Israel este o ţară muntoasă şi înaltă.

   Ce anume din Cristos simbolizează acest lucru? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să privim harta. De o parte a ţării Canaanului se află Marea cea Mare sau Marea Mediterană. De cealaltă parte se află o altă mare, Marea Moartă. Deci de ambele părţi ale acestei ţări există mări. Conform simbolurilor folosite în Scriptură, mările reprezintă moartea. Aceasta înseamnă că în jurul lui Cristos nu există altceva decât moarte! Dar din această moarte a fost sculat Cineva! Cristos a fost sculat din morţi! Deci, ţara înaltă, ţara muntoasă, Îl simbolizează pe Cristosul Înviat, pe Cristosul Înălţat. Cristos a fost sculat din morţi şi înălţat la ceruri. El este Cel care este înviat şi ridicat pe înălţime. El este muntele înalt. Cristos este ţara cea înaltă pe munţii lui Israel. Lângă El, în afara Lui, nu există nimic altceva decât moarte.

   Atunci când a venit Ziua Cincizecimii, Petru a stat în picioare împreună cu cei unsprezece. Să analizăm situaţia din acea zi. Acolo se afla Petru, un pescar, un om mic, un om umil şi aparent fără valoare. Dar în ziua în care el s-a ridicat împreună cu cei unsprezece pentru a depune mărturie şi a proclama că Isus a fost înviat şi S-a înălţat la ceruri, acest om mic se afla pe o poziţie mai înaltă decât cel mai înalt rang de pe pământ. Cei mai măreţi şi mai onoraţi oameni de pe acest pământ nu se puteau comara cu Petru şi cu cei care au stat în picioare împreună cu el. De ce erau aşa de mari? Cum a fost posibil ca nişte oameni sa primească aşa mare onoare? Motivul a fost acela că exact în clipa în care ei au stat în picioare pentru a vorbi despre Cristosul Înălţat, ei erau ÎN Cristosul Înalţat! Ei nu erau oameni de pe pământ, ei erau oameni din ceruri! Dacă citim în Fapte, câteva capitole ne dăm seama că Petru, Ioan şi ceilalţi care erau împreună cu ei erau oameni pe munte, oameni în ceruri. Ei erau deasupra oricărui lucru de pe pământ. Marele preot, împăraţii, conducătorii, toţi erau la picioarele lor. Ei erau deasupra celui mai înalt rang omenesc deoarece se aflau ÎN acest Cristos Înălţat. Ei umblau ÎN EL. Ei locuiau pe acest munte înalt.

   O, fraţi şi surori, Cristos nu este doar spaţios, ci El este mai înalt decât toţi. El este transcedent!

   Cred că fiecare dintre noi am experimentat pe Acest Cristos! Daţi-mi voie să va împărtăsesc ceva din experienţa mea.

   În anul 1943, din cauza lucrării Domnului am fost întemniţat de Miliţia Militară Japoneză. În acel timp amata japoneză ocupa o mare parte a Chinei iar oraşul unde lucram eu se afla sub ocupaţia lor. În timpul întemniţării am fost anchetat în fiecare zi şi dimineaţa si după-amaiaza. De la ora nouă până la ora douăsprezece şi de la ora unu până la şase seara stăteam înaintea lor. Nici nu va puteţi imagina ce situaţie îngrozitoare era. Nu aveam alt ajutor decât pe Domnul şi nici o altă cale de salvare decât rugăciunea! M-au dus într-o carceră fiindcă se temeau ca nu cumva vreun cuvânt de la  mine să fie transmis în afară. Mă rugam tot timpul şi cu cât mă rugam mai mult, cu atât mă simţeam mai mult în ceruri. Nu eram în închisoare, eu mă aflam în ceruri! Când eram dus la anchetare mă simţeam mult mai sus decât ei. Eu nu eram sub ei. Eram deasupra lor. De ce? Deoarece mă aflam în Cristosul Cel Înălţat. Închisoarea nu era nimic pentru mine dar Cristos era totul pentru mine!

   O, fraţi si surori, în mijlocul tuturor ameninţărilor eu trăiam în ceruri!

   După trei saptămâni în care am fost supus unui asemenea tratament, nu mi-au putut găsi nici o vină. Singura lor concluzie a fost aceea că eu sunt o persoană superstiţioasă. Au spus 'Domnule Lee, eşti obsedat de Dumnezeu!' Într-o zi m-au mai întrebat 'Spune-ne, cine e mai important, Dumnezeu ori ţara?' Dar eu le cunoaşteam tactica. Dacă spuneam că ţara e mai importantă ei nu m-ar mai fi judecat ca pe o persoana religioasă ci ca pe un patriot. Ei intenţionau sa afle dacă îmi pasă sau nu de ţară. Am ezitat... Iar ei au zis 'Spune-ne repede!' Şi am răspuns căci Dumnezeu e pe primul loc iar ei mi-au zis 'De acum înaite Dumnezeu să-ţi dea pâine fiindcă noi nu-ţi mai dam mâncare.' Era o altă ameninţare, desigur, însă eu le-am zâmbit şi m-am întors la închisoare.

   La scurt timp, a fost arestat un tânăr grec şi l-au pus cu mine în celulă ştiind că el nu avea nici o legătură în oraş cu nimeni şi nu se temeau de a fi transmis ceva de la mine. La ora cinei soldatul ce distribuia hrana nu mi-a oferit nimic arătându-mi cu degetul spre cer batjocoritor. Dar tânărul grec a început să vorbească cu mine iar eu i-am povestit totul. El mi-a întins atunci hrana lui spunând 'Dumneata suferi pentru Cristos. De ce să nu fiu si eu părtaş la suferinţa dumitale?' Şi m-a obligat să mănânc din pâinea lui. A doua zi m-au scos din închisoare pentru a mă batjocori din nou întrebându-mă 'Ţi-a dat Dumnezeu de mâncare?' 'Da!' le-am răspuns iar ei au simţit din nou că nu sunt decât o persoană superstiţioasă şi mi-au zis 'Îţi vom aduce un frizer să-ţi tundă părul şi-ţi vom aduce şi mâncare bună de la restaurant!'

   Vă daţi seama ce fel de experienţă a fost aceasta? A fost o experimentare a Cristosului Înălţat. Noi suntem în Cel Care S-a înălţat! Suntem transcedenţi! Totul se află sub picioarele noastre.