Convertirea mea

Nu m-am născut într-o familie de creştini. Părinţii mei au fost oameni cumsecade din Pennsylvania de vest, dar nu au fost creştini. Pe când eram adolescent, familia mea s-a mutat în Akron statul Ohio, unde fabricile de cauciuc făceau multe angajări iar eu şi sora mea ne-am angajat acolo.

La distanţă mică de casa noastră era o biserică metodistă. Mergeam şi noi din când în când dar nu în mod regulat. Eu am mers mai mult decât restul familiei mele pentru că am întâlnit acolo o tânără care, mai târziu, mi-a devenit soţie. Trebuie să recunosc că prima atracţie faţă de biserica metodistă a fost această tânără.

Încă nu devenisem creştin deşi eram atent la mesajele care se predicau. Practic, esenţa mesajelor era că dacă doreşti să te simţi bine, fa binele şi atunci totul va merge bine. Ei bine, acest mesaj nu a rezonat niciodată cu inima şi sufletul meu până în ziua de azi.

Privind retrospectiv la viaţa mea Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru modurile atrăgătoare ale Duhului Sfânt de a lucra la inima unui tânăr atât de neştiutor precum eram eu la şaptesprezece ani. Aveam un vecin pe nume Holman. Nu-mi amintesc numele lui mic pentru că îi spusesem pur şi simplu domnul Holman. Locuia lângă noi şi ni se spusese că e creştin dar niciodată nu vorbise cu mine despre Hristos.

Într-o zi, în timp ce mergeam pe stradă cu acest vecin cumsecade, deodată şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a spus:

'De multe ori m-am întrebat dacă eşti creştin, dacă te-ai întors la Dumnezeu sau nu şi mi-am dorit să am ocazia de a vorbi despre acest lucru. '

I-am spus că nu eram creştin şi aceasta a părut a fi sfârşitul discuţiei. Poate că, prin această discuţie, Duhul Sfânt a plantat o sămânţă în inima mea.

La trei ani după ce ne-am mutat în Akron, venind de la serviciu, în drum spre casă, am observat un grup de oameni pe partea opusă a străzii. Erau adunaţi în jurul unui om în vârstă care părea ca vorbea. De la acea distanţă nu auzeam ce spune aşa că, din curiozitate, am traversat strada ca să văd dacă-mi pot da seama care era cauza agitaţiei de vizavi.

Omul avea un accent german puternic aşa că era greu prntru mine să înţeleg ce vorbea. Chiar nu înţelegeam despre ce este vorba. Dar, brusc m-am luminat: omul acesta predica în acea intersecţie. Eram puţin mirat de acest lucru. Ba chiar şocat, ca să fiu sincer. Gândeam în sinea mea:

'De ce nu merge în biserică să predice? Şi nici măcar nu este duminică. '

Totusi, din curiozitate am încercat sa ascult şi să înţeleg. Apoi a afirmat ceva cât se poate de simplu:

'DACĂ NU ŞTII CUM POŢI FI MÂNTUIT, STRIGĂ LA DUMNEZEU SI SPUN E-I: 'DOAMNE, AI MILA DE MINE, PĂCĂTOSUL! ' ŞI DUMNEZEU TE VA AUZI. '

Nu am mai auzit altceva fiindcă acea frază mi-a străpuns inima şi nu-mi puteam lua gândul de la ea. Am mers acasă şi m-am gândit mult la cuvintele acelui om. Nu auzisem niciodată cuvinte ca acelea. Mersesem la biserică de câteva ori dar nu auzisem evanghelia spusă într-un mod direct.

Trebuie să mărturisesc că acele cuvinte au trezit în mine o dorinţă arzătoare de a afla dacă ceea ce spusese acel om era adevărat sau nu. Din acel moment s-a stârnit în mine o foame mistuitoare după Dumnezeu care a continuat până în ziua de azi.

Privind în urmă, tot ce pot spune este că Duhul Sfânt era la lucru în viaţa mea. Nu ştiam atunci cine este Duhul Sfânt dar necunoaşterea mea nu L-a limitat în niciun fel să lucreze în vaiaţa mea.

Când am ajuns acasă m-am dus directîn mansardă am închis uşa m-am aşezat pe genunchi şi mi-am vărsat inima înaintea lui Dumnezeu. Până în ziua de azi nu ştiu exact ce anume s-a întâmplat atunci dar tot ce pot spune este aceasta: În acel moment am fost născut din nou.

Duhul Sfânt a dat naştere în inima mea unei vieţi noi pe care n-o experimentasem niciodată înainte.

Această întâlnire cu Duhul Sfânt mi-a transformat viaţa şi m-a aşezat pe calea căutării de Dumnezeu. Aveam doar şaptesprezece ani.