Bunătatea unui om

Într-o regiune uscată nu existau rezerve locale de apă. Pentru nevoile zonei s-a construit un canal prin care apa venea de la o distanţă de 150 km.

Cu mult înaintea acestei perioade, în acea zonă trăia un bărbat care era veşnic ocupat şi s epărea că nutrea o singură ambiţie, aceea de a strânge bani. Hrana lui era simpla. Locuia singur refuzându-şi luxurile şi chiar si cele mai mărunte lucruri ale vieţii obişnuite.

Oamenii îl considerau ca fiind un om zgârcit şi, cu toate că era cinstit în toate afacerile pe care le făcea în îndeplinirea datoriilor care-i reveneau, era dispreţuit de toată lumea.

La sfârşitul vieţii sale s-a descoperit că adunase în aur o valoare egală cu mai bine de 200 mii de dolari. Iar în testamentul lui scria:

'Am fost sărac şi am văzut că oamenii suferă greu din cauza lipsei de apă. Neavând familie, mi-am consacrat viaţa adunând o sumă de bani pentru a construi o conductă de apă, aşa încât cel mai sărac om să aibă apă. '

Acel om a trăit pentru un scop: FOLOSUL SEMENILOR LUI!

El a ştiut să facă bine semenilor lui şi l-a făcut. Aceasta este o frumoasa învăţătură pentru noi, care poate fi pusă în practică.

Este scris:

'Deci cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat! '

(Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate... )

Viaţa Domnului şi Mântuitorului nostru a fost una de sărăcie voluntară în aşa fel, încât nu avea unde să-Şi plece capul:

'Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Şi odihni capul. '

Prima remarcă pe care o putem face când citim Evangheliile, este că Mântuitorul nu a făcut niciodată nimic pentru El Însuşi.

Ce minune de a găsi aici, pe pământ, un astfel de Om! Dumnezeu era singura Lui raţiune de atrăi. Ce a fost viaţa Mântuitorului? O viaţă de activitate neobosită, ca dragostea lui Dumnezeu să fie cunoscută în colţurile cele mai întunecoase ale societăţii, pretutindeni unde erau cele mai mari nevoi. Cu cât Domnul Se purta cu mai multă credincioşie, cu atât era mai dispreţuit şi batjocorit; cu cât era mai mare smerenia Sa, cu atât mai puţin era luat în seamă.

Testamentul bărbatului din pilda de mai sus a dus la alimentarea cu apă pentru toţi cei aflaţi în nevoie. Însă Domnul, prin moartea şi învierea Sa, a asigurat fiecărei persoane care vine la El, o rezervă suficientă de apă vie, care nu va seca niciodată.

Numai Mântuitorul poate spune:

'Cine crede în Mine nu va înseta niciodată. '

Bunătatea Domnului Isus Hristos este aşa de mare, încât nu-i putem cunoaşte limitele.

Chiar acum, fiecare om în parte este chemat să guste bunătatea Domnului şi Mântuitorului nostru

'Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.