Bucurie adevărată

   Bucurie adevarată

   Mulţi sunt adesea tulburaţi şi descurajaţi că, dupa părerea lor, nu se pot bucura cu adevărat. Ei ar dori să se bucure de bucuria lor. A venit odată la mine o soră şi mi s-a plâns că nu se poate bucura ca alţii. Am întrebat-o: "Nu te bucuri că Mântuitorul a murit pentru tine?" "BA DA!" "Că ţi-a purtat păcatele pe lemnul blestemat?" "BA DA!" "Nu te bucuri că El te poate păzi?" "BA DA!" "Că El va aduce la bun sfârşit lucrarea pe care a început-o?" "BA DA!" I-am zis: "Vezi ce femeie cu adevărat bucuroasă eşti?"

   Şi mie mi se părea adesea că nu mă pot bucura cu adevărat, dar de aici înainte am fost şi eu scos din această stare. Trebuie să ne bucurăm de faptele Mântuitorului, să le lăudăm şi să ne încredem în El pretutindeni şi întotdeauna, chiar şi atunci când unuia i se pare că n-ar mai fi al Său şi că totul ar fi pierdut. Dacă facem aşa, va fi iarăşi lumină.

   Aveţi grijă de dar!

   Înainte de a fi primit mântuirea şi de a fi găsit pacea, credeam căci toţi care merg la adunare sunt mântuiţi. După ce am avut parte de naşterea din nou, am înţeles căci mulţi nu sunt mântuiţi. Aveam darul de a ştii să vorbesc cu oamenii despre naşterea din nou, dacă sunt sau nu născuţi din nou. Odată, am spus cuiva căci el nu este născut din nou. Iar el mi-a povestit căci după ce a luat parte la o evanghelizare, s-a dus într-o pădure şi s-a rugat şi acolo, a venit peste el o mare bucurie şi crede că s-a născut din nou. "Eu nu cred că totuşi, tu eşti născut din nou, dar, dacă totuşi eşti, ţine-te bine pe temelia aceasta!" În dimineaţa următoare, soţia lui mi-a reproşat că dacă soţul ei nu e nascut din nou, atunci nici ea nu este..." Şi ei s-au supărat, iar eu am intrat în mare necaz... iar darul de a vorbi oamenilor despre naşterea din nou, a adormit pentru un timp... Nu mai reuşeam să recunosc pe cei evlavioşi, nu mai puteam vedea graniţa, şi nu mai aveam putere sa spun "Tu nu eşti nascut din nou", părându-mi-se că eu judec spunând aşa. Ca urmare, timp de un an şi jumătate nu am mai putut ajuta pe nimeni pentru a-şi găsi pacea. M-a apucat frica... M-am rugat şi apoi mi-a venit gândul: "Gândeşte-te cum ai primit şi cum ai auzit! Trezeşte darul care este în tine!"

   Cam în acelaşi timp, omul acela de care am vorbit, a găsit pacea, a avut naşterea din nou, pe care el susţinea că o primise la rugăciunea din pădure.

   Şi eu aveam unele bucurii de când m-am întors la Dumnezeu şi până să am parte de naşterea din nou; dacă toate aceste bucurii ar fi însemnat naştere din nou, atunci pot spune că eu am avut parte de multe naşteri din nou...(?)

   Dacă un om se bucură de un cuvânt al Domnului, de o poruncă a Sa, acela are bucurii adevărate!  Când eu am dat înapoi ce furasem, m-am bucurat mult; ştiu că mulţi numesc aceste bucurii pace deoarece li se mai uşurează inima; când omul acela mi-a mărturisit despre bucuria din pădure spunându-mi căci atunci a avut şi naşterea din nou, eu chiar l-am  întrebat "De ce te-ai bucurat?", dar el nu ştia să-mi spună nimic doar că a venit peste el o bucurie şi a considerat-o naştere din nou... altceva nu ştia să-mi spună!

   Când cineva se bucură, dacă e născut din nou, ştie de ce se bucură!