Amintiri din copilărie 6

6. VIAȚĂ DE BIRUINȚĂ 

    Mă apropii de finalul povestirii... Am lăsat titlul neschimbat, gândind că, deși nu mai sunt un copil ca vârstă, sunt totuși un copil. Al Tatălui din cer! 

   Cu toate obstacolele întâlnite de-a lungul vieții, am continuat să cred că într-o zi, Dumnezeu îmi va da biruință. Biruință asupra nedreptății, asupra durerii, asupra tuturor încercărilor. Nu a fost și nu este ușor nici acum! Greutăți sunt, suferință este, dar, cu toate acestea, sunt fericită. O fericire izvorâtă nu din interiorul ființei umane, ci o fericire tainică, ascunsă înțelepciunii omului firesc. Este fericirea dată de Dumnezeu tuturor acelora ce cred în El. Acelora care, după o viață de zbucium, au hotărât să renunțe definitiv la propriul eu și să-L lase pe Domnul Isus, să fie Domn și Mântuitor în viețile lor. Au fost împliniri, au fost urcușuri, dar au fost și căderi. Și nu doar una! Dar vă spun, luptele pierdute, nu înseamnă un război pierdut, ci unul câștigat! Atunci când ești căzut, te ridici și mergi mai departe. Loviturile sorții ne fac mai sensibili, mai puternici, mai credincioși. Întotdeauna, în fiecare împrejurare fatidică, am privit la crucea Domnului Isus și m-am rugat pentru mântuire, a mea și a familiei mele. M-am rugat pentru înțelepciune, pentru răbdare, pentru pace! Mulți, la fel ca și noi, au trăit departe de Dumnezeu în anii tinereții. Asta a pus amprenta pe întreg cursul vieții, atât a noastră cât și a copiilor noștri. De multe ori am ajuns la capătul puterilor dar, Domnul a fost bun cu noi. 

   Cel mai greu a fost să văd cum soțul meu, copiii, continuă să trăiască la fel ca înainte. Nu am avut ce face decât să aștept, cu răbdare și încredere împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Și iată, după 27 de ani de căsnicie, cu bune și cu rele, "cele vechi sau dus, iată toate s-au făcut noi!" La 12 ani de la întoarcerea mea la Domnul, bunătatea Lui infinită a atins inima lui Gică și a transformat-o dintr-un sloi, într-o flacără care arde pentru El.

   Rugile mi-au fost ascultate! Slăvit să fie Dumnezeu! Metamorfoza este uimitoare, cine l-a cunoscut din tinerețe, nu îi vine să creadă că Gică s-a pocăit, că este un alt om. Pentru că bagajul lui lăsat la poala crucii a fost mare și greu. Dar al cui nu a fost? Nu e nimeni fără păcat! Mic sau mare, păcatul tot păcat e! Nu a fost ușor să trăiesc ca și credincioasă, într-un ambient ostil, cu un soț necredincios. Dar Dumnezeu a pus în fiecare din noi dragostea Lui, răbdarea, mila. Cu aceste "arme" a lucrat Dumnezeu la inima lui. Eu mi-am făcut partea cum am putut și cât a îngăduit Domnul să știu. Nu atât cu vorba, cât cu faptele mele. Îi mai spuneam: "Gică, nu aștepta să suferi, ca să te întorci la Dumnezeu! Nu fă ca mine, că atunci va fi mai greu!" Și îi enumeram binecuvântările primite de la Domnul, de-a lungul vieții mele de om pocăit, credincioșia Lui...Domnul a fost bun cu noi! Anul trecut, în 24 mai 2015, s-a botezat bărbatul meu, slăvit să fie Domnul! Fac o paranteză!... 

   Odată la grupul de rugăciune, povesteam frânturi din viața mea chinuită și cum mai luam câte o "corecție" din partea soțului, când venea acasă băut. Dar le spuneam că eu întotdeauna mi-am ridicat barbatul, l-am ajutat, l-am iertat și că atunci când dormea, îi pupam mâinile bătătorite de muncă. Mă uitam la el cum doarme și mă rugam lui Dumnezeu să-l mânuiască, să-l elibereze de patimi și să-i dea pacea Lui. Îmi spunea o soră: "Cum poți pupa o mână care te-a bătut?" Altcineva spunea..."Eu n-aş fi stat cu el o secundă!" Nu cei necredincioși spuneau asta ci unii chiar din Biserica lui Cristos! Eu am răspuns: "Pentru că l-am iubit! Eu am înțeles că iubirea e jertfitoare, plină de bunătate, de pace, iartă, uită, îmbărbătează! Asta am făcut eu, pentru că asta așteaptă Tatăl de la noi!" La teorie toți suntem buni, dar practica lasă de dorit! Și dragostea, răbdarea, compasiunea, a dat în final roade. Acum suntem o familie adevărată, o familie în Cristos Domnul, care în sfârșit, după mulți ani, şi-a găsit drumul către eternitate. Un drum care, deși greu uneori în contextul lumii acesteia, e ușor, privind la jertfa Domnului pe cruce. El a purtat povara noastră a tuturor și nu S-a împotrivit, nu a cârtit, ci a trăit în ascultare deplină de Dumnezeu. Să ne ajute Domnul să rămânem credincioși veșnic Lui, iar atât cât mai avem zile pe pământ, să nu încetăm să ne rugăm ca și copiii noștri să vină într-o zi la El. Doamne ajută! 

   Dragii mei, dacă am privi doar o clipă înspre cruce, în preumblarea noastră pe pământ, dacă am realiza că fără Dumnezeu nu avem nici o șansă la mântuire, am alerga degrabă plângând să cerem iertare. Și la Dumnezeu nu se vine prin nimeni altcineva decât prin Domnul Isus Cristos, care S-a jertfit pentru noi pe cruce, ca noi să fim mântuiți prin El. Prin sângele Lui suntem iertați și spălați de orice vină. Să nu se amăgească nimeni! Mântuirea nu vine prin nimeni altcineva, căci Cuvântul nu minte. Domnul să ne dea tuturor înțelepciune si pricepere, să pricepem voia Lui cea bună, dreaptă și desăvârșită! 

  Am întâlnit în viața mea oameni deosebit de fumoşi la suflet dar, și mulți care mi-au lăsat un gust amar. Am ajutat, am îndrumat, am făcut bine și am primit mult rău. Am trecut mai departe, binecuvântând pe Dumnezeu pentru tot ceea ce îngăduie în viața mea, pentru că știam că El e în controlul tuturor lucrurilor. Am învățat că orice întâmplare sau lucru ce pare rău la un moment dat, el se transformă în binecuvântări. Și nu au fost puține! Da, într-adevăr, suferi pentru nedreptate, răutate, dar, Domnul Isus a îndurat batjocura lumii, a suferit și a tăcut, a fost jertfit ca un miel, fără să se împotrivească. Pentru că a avut scopul suprem ca noi să fim mântuiți! Atunci când înțelegem aceasta, vom accepta orice ne este îngăduit să suferim, fără cârtire, pentru că ne așteaptă o mare răsplată în ceruri. Și e una veșnică! 

   Vreau să mulțumesc pe această cale mamei mele, că m-a născut si că mi-a dat șansa să Îl pot cunoaște pe Tatăl meu. Soțului meu, care m-a suferit cu toanele mele, cu problemele mele, cu bolile mele și că îmi este încă alături. Copiilor mei care mă iubesc, chiar dacă nu am fost întotdeauna o mamă perfectă. Mulțumesc familiei Radu si Lucica Mirza din Deva, care m-au învățat să iert, să iubesc pe Dumnezeu și pe aproapele, să lupt pentru adevărul suprem! Îi port mereu în suflet! Au făcut zeci de sacrificii pentru mine și familia mea, ne-au suportat limitările, neștiința și necredința, luminându-ne calea spre veșnicie, prin Duhul Sfânt, care nu i-a părăsit niciodată! Binecuvântă-i Doamne pe toți! Binecuvântă Biserica din Deva unde am crescut în credință, conducătorii ei, dă-le har în continuare! Revarsă-Ți bunătatea peste Biserica Baptistă din Barcelona, unde am găsit a doua casă, unde am găsit dragostea lui Dumnezeu în frați și surori. Te rog binecuvântă și pe cei care ne-au îngreunat ascensiunea spre cer, iartă-i, că nu au știut ce fac! Și pentru toți ceilalți pe care nu-i pot cuprinde în cuvinte, dă-le bucuria mântuirii! Celor care nu Te cunosc încă, dă-le Tată credință, pace, bucurie, ca odată să aibe și ei certitudinea vieții veșnice alături de Tine!

   Te laudă sufletul meu pentru tot ce ai făcut în viața mea! Doar atât Te rog: "Să-mi dai biruință în toate încercările vieții și să mă ajuți să nu cârtesc niciodată, oricât de greu mi-ar fi! Fii slăvit în veci! În Numele Domnului Isus și prin puterea Duhului Sfânt, Amin!

   "Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările. Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău și răcorire oaselor tale."

(Proverbe 3:5‭-‬8)

Sfârșit! 

13/05/16, Barcelona- Lucica Boltasu