România plânge

   Astăzi, sufletul meu, ochii mei şi fiinţa mea, plânge cu România! Plânge cu ţăranii români batjocoriţi, scoşi din închinarea lor tradiţională din biserică pentru a răspunde necuratului. Pentru a fi intimidaţi, batjocoriţi, pentru a le "suna-n faţă" belciugele roşii cu care au fost legaţi ani şi ani de o suferinţă nemeritată. Li se aduce aminte prin această atitudine căci n-au fost şi nu vor fi liberi niciodată în ţara pe care au lucrat-o în genunchi, pe care au iubit-o aşa de mult, pe faţa căreia a curs sudoarea lor de părinţi, ca să-şi poarte la şcoli înalte copiii care s-au întors azi şi-i pun să jure cu mâna pe Biblie căci au votat... într-un anumit fel aşa cum ei şi stăpânul lor, întunericul, ar fi vrut. Azi am plâns cu lacrimile ţării mele, cu suferinţa ei de mamă furată de adevăr şi iubire, mamă care şi-a crescut copiii scumpi "cu ce-a mai rămas" din hoţiile asupra bogăţiilor ei de către străini si copii nelegitimi, care i-au furat (luat cu forţa) din avere şi date străinului... pe nimic.

   Azi am plâns cu regretul căci nu pot face nimic pentru buna mea ţară, pentru gustul pâinii specific numai ei. Azi, am acoperit cu drapelul îndoliat al României medaliile tatălui meu, decorat cu cele mai înalte onoruri militare - acelea de a aduce eliberarea şi bunăstarea României. Azi, plâng cu lacrimile celor ce plâng cu adevărat pentru scumpa Românie, pentru care mă rog... de departe.

   Azi, am plâns de mila fraţilor creştini amestecaţi în locuri guvernamentale şi senatoriale care au vândut prin apartenenţa lor politică ţara ca pe o... prostituată.

   Azi, un fir roşu a trecut prin fiinţa mea de mila celor ce stau "fără păsare" în Sionul românesc, cât şi-n toată România.

   Azi, îndrăznesc în numele Domnului Isus să vă chem la rugăciune sfântă, sinceră pentru ca România să fie iertată, eliberată, şi să fie săturată de bunătatea Domnului, Acela care are şi apă, şi pâinea, şi bucuria.

   Doamne, binecuvântează România!