Frângerea în Adevăr

ACCEPTĂ SĂ IUBEȘTI. ACCEPTĂ CA PĂRȚI DIN TINE SĂ MOARĂ. ALTFEL NU IUBEȘTI CU ADEVĂRAT.

Crucea desenată la încheietura mâinii mele atinge obrazul umed al mamei.

Da, este nevoie de curaj. Dar poate că există și o cale frântă pentru a te simți suficient de în siguranță ca să fii adevărat și să accepți stările mai puțin bune. Poate că lucrul cel mai curajos este să fim suficient de adevărați ca să spunem că suntem frânți și lipsiți de curaj - și să credem că vom fi iubiți chiar dacă suntem frânți și lipsiți de curaj.

O buclă argintie a mamei îi cade peste ochi. I-o trec blând după ureche.

Mamă? Ești cel mai curajoasă tocmai când vorbești despre lipsa de curaj. Ești cel mai în siguranță tocmai când ești cel mai sinceră. Când ețti cel mai sinceră în legătură cu frângerea ta - atunci poți să știi că ești cel mai iubită.

O sărut pe frunte și simt cum își întinde fruntea spre mine, spre har.

Ești cel mai iubit când nu mai pretinzi că ești complet; și, de fapt, ești cel mai iubit când te simți frânt și dărâmat.

Poate că abia încep să înțeleg? ... Șterg cerneala crucii transferată pe obrazul mamei... Există o cruce care ne face pe toți să ne simțim în siguranță. ISUS este atras de părțile noastre frânte, asupra cărora noi n-am vrea niciodată să atragem atenția. ISUS este cel mai atras de oamenii părăsiți și îi vede pe oamenii zdrobiți ca fiind cei mai frumoși. Și Dumnezeul nostru vrea cel mai mult părțile cele mai nedorite din noi:

Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită...

Nimic nu-I place lui Dumnezeu mai mult decât să-L lași pe El să atingă locurile care crezi că nu-I plac. Dumnezeu este atras de lucrurile frânte - ca să facă lucrurile cele mai frumoase.

Cum pot oamenii cu inima frântă să creadă? Oricine poate să-și închidă durerea într-o criptă a amorțirii... Oricine se poate preface purtând măști ieftine. Dar oamenii curajoși își simt eșecurile și renunță la orice efort de a-și zăvorî afară suferința. Oamenii curajoși lasă suferința să intre.

(... îi șoptesc mamei)

Trebuie să accepți frângerea. LASĂ-TE FRÂNT! Ceva sfânt se întâmplă în locurile mele frânte. LASĂ CA TOATĂ SUFERINȚA SĂ SE TRANSFORME ÎN DRAGOSTE.

Nu fugi de suferință, îmbrățișeaz-o - spune ISUS. Urmează-Mă și îți voi arăta cum. Încercând să te ajuși singur, nu te ajuți deloc. Jertfa de sine este calea, calea Mea, prin care te poți salva, prin care poți salva sinele tău adevărat. La ce ți-ar folosi să câștigi tot ce vrei, dar te-ai pierde pe tine, pe tine cel adevărat?

Îmi ridic privirea spre mama. Asta facem. Cu toții facem asta. Ne purtăm continuu crucile. Aducem prezența lui Cristos, în ciuda minciunilor, chiar în mijlocul zdrobirii noastre... CREDE CĂ EXISTĂ PUTERE ÎN ZDROBIREA TA.

Mângâi obrazul mamei, îi șoptesc iar ca un cântec de leagăn în timp ce ne legănăm amândouă, mamă și fiică, două bătrâne mame:

Pasiunea înseamnă să fii gata să suferi pentru cei pe care îi iubești. Pasiunea nu ține de dorință, ci de dăruirea predată. Pasiunea nu ține de ce sau pe cine vrei cel mai mult, ci mai degrabă pentru ce sau pentru cine ești cel mai pregătit să te sacrifici. Pasiunea -sensul cel mai larg al acestui termen este A RĂBDA, A TRECE PRIN. Asta-i ideea, principala idee: pasiunea înseamnă literal a fi gata să treci prin, să pășești sub cruce și s-o porți din dragoste.

... mă apropii de ea:

Mamă? Tu nu ai putut să o aduci înapoi pe micuța ta Aimee. N-ai știut cum să amuțești vocile care ți-au spus că ești o mamă rea. N-ai știut cum să faci căsnicia ta să supraviețuiască. N-ai știut cum să te eliberezi de minciuni. N-ai știut cum să mergi mai departe - dar nu te-ai împietrit în toate acestea.

Ferice de cel ce perseverează în înfăptuirea lucrurilor grele. Vremurile dificile nu durează pentru totdeauna, dar cei ce se țin strâns de Dumnezeu durează întotdeauna. Și realitatea este-că El ne ține întotdeauna strâns.

Mamă, tu ai purtat durerea și suferința și nu te-ai dat înapoi din fața ei. Ai avut răbdare în suferință. Ai fost suficient de pasionată și ai fost suficient de pregătită să suferi, ca să te lași frântă și transformată într-o ființă adevărată de catifea.

Nu întotdeauna este vina ta. Viața ne frânge. Căderea ne frânge. Frângerea din noi ne frânge. Eșecurile, regresele, suferința, jertfa și slujirea, micile noastre morți, sunt toate har dureros care poate să transforme persoana care le acceptă într-o ființă reală de catifea.