Ispita (tineretii)

Esenţa ispitei este chemarea de a trăi independent de Dumnezeu.
( Neil Anderson )

Observatie: Tableta de ciocolata si prajitura Bucuresti sunt eufemisme pentru tipuri de persoane si relatiile pe care le putem avea cu acestea, veti reusi sa va dati seama din pricina contextului despre ce e vorba

Ştiţi că ziceam că diavolul încearcă să mă cumpere cu bombonele, ca pe copii? Ei bine, astăzi a fost linişte, am început ziua lăudându-L pe Dumnezeu, am ascultat o predică ca mai apoi să primesc o vizită neaşteptată, un curier mi-a adus un cadou frumos impachetat. Evident curiozitatea m-a împins să îl deschid, şi ce credeţi că am găsit ? O ciocolată mare de tot, de cea mai bună calitate, cu alune întregi în ea, exact aşa cum îmi place mie.

Probabil a ajuns vorba că nu ar fi destul de tentante ofertele lui, aşa că m-a lovit unde mă doare pe mine mai tare. Încă stau în picioare, am scăpat astăzi însă ceva îmi spune că am să primesc cel puţin pentru o prioada acelasi colet, până (speră el) am să îl accept. Nu am semnat pentru nimic, eu nu primesc aşa ceva, fie că îmi lasă gura apă, fie că îmi e greu să refuz ceea ce îmi place cel mai mult. Da, probabil l-am subestimat, dar el nu face decât să Îl subestimeze pe Dumnezeu. Nu mă subestimează pe mine şi zic asta deoarece dacă ar fi fost să fie după puterea mea, nu aş fi reuşit niciodată să mă desprind de cutia aceea drăguţă de ciocolată pe care nu am desigilat-o, doar am privit-o pe cum se îmbia mie prin prin aspectul ei, prin mirosul de cacao ce a străpuns prin ambalajul tansparent… Dar nu, nu am semnat pentru nimic, şi sper doar să nu încep să visez lucrul acesta, să mă văd urmărită de o gigantă cutie de ciocolată, ar fi mai mult groaznic decât amuzant.

Fratele Vladimir Pustan zicea că e spartană filozofia în lupta aceasta, ori cu scut, ori pe scut. De asemeni victoria de la ora douazeci si trei şi cincizeci si cinci de minute se poate transforma în înfrângere peste o oră. Mă rog Domnului să îmi dea putere, să mă ajute fiindcă împreună cu ispita, Dumnezeu îngăduieşte şi calea de a ieşi din ea. Deci până la urmă lucrurile depind de mine. Totuşi, Dumnezeu să aibă milă de mine.

Tot ce pot acum să zic diavolului, printre dinţi, ca unuia împotriva căruia ştiu că lupt: ‚Nu joci corect!’.

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Un alt motiv pentru care nu am putut să accept acest cadou, este următorul: eu deja mi-am depus cererea/comanda pentru o cutie de Bucureşti, desert care îmi place mult mai mult decât ciocolata aceea, dacă ar fi să fac comparaţii. Şi oricât de frumoasă părea cutia în care ciocolata fusese ambalată, am întors-o în timp ce o inspectam, am observat că a prins mucegai. Aparenţele sunt înşelătoare, iar eu ştiu pe cine aştept; aştept un alt curier, un alt colet. Nu ştiu de ce dar am impresia că în zilele următoare am să primesc o cutie de ciocolată cu eticheta 'Bucureşti', însă ştiu, trebuie să caut mucegaiul ori furnicile din priviri, şi chiar dacă nu am să văd neregularităţi vizibile am să recunosc cutia potrivită în funcţie de curier.

Cum pot să fac diferenţa între curieri?Dacă atunci când îmi este solicitată semnătura, apar nişte clauze scrise mărunţel în josul paginii, clauze cât se poate de dubioase, mi se confirmă faptul că este nepotrivit. Toate clauzele fiind cu caracter obligatoriu, una dintre ele, cea mai dest întâlnită: obligaţia de a savura desertul stând ascunsă de privirea Lui Dumnezeu, printre copaci. Îţi sună cunoscut?

Pe când, curierul pe care eu îl cunosc are altfel de clauze, tot cu caracter obligatiu si acestea, însă acestea îmi par normale, una dintre ele fiind tocmai opusul clauzei pusă de curierul netrebnic: să îmi savurez desertul sub ochii Domnului. De ce m-aş ascunde de ochii lui Dumnezeu decât dacă ar exista o neregularitate cu ceea ce consum. Dumnezeu a efectuat controlul tehnic de calitate, dacă îmi trimite cadou un desert, am siguranţa că este potrivit, calitativ, cantitativ, pe măsura  nevoilor mele.

Într-adevăr, scopul ispitei este acela de a ne îndepărta încet de Dumnezeu, printr-un proces lent, lăsând timp neghinei să-şi încâlcească rădăcina cu a noastră. Aveţi grijă ce alegeţi să consumaţi, ce semnaţi şi fiţi atenţi la consecinţele faptelor voastre.