[Dragostea]..., nu se gandeste la rau" (1 Corinteni 13.5)

   Intr-o buna zi, un imparat trimise dupa unul din vasalii sai; in tinutul sau era cunoscut pentru cruzimea si zgarcenia lui, supusii sai traind stapaniti de frica.

  Imparatul ii zise:

  - Vreau sa pornesti la drum si sa-mi gasesti un om cu adevarat bun!

  Acesta ii zise: - Prea bine, stapane! si supus, incepu cautarea.

  Intalni multi oameni, vorbi cu ei, si apoi se intoarse la imparat zicand:

  - Stapane, am facut precum ai poruncit cautand prin toata lumea un om cu adevarat bun. Dar nu-i de gasit.

Toti sunt egoisti si rai. Nicaieri nu se gaseste omul pe care il cauti.

  Imparatul trimise dupa un alt vasal cunoscut pentru generozitatea si bunatatea lui si foarte iubit de catre supusi.

Imparatul ii spuse:

  - Prietene, as vrea sa pornesti la drum si sa-mi cauti un om rau cu adevarat!

 Si acesta asculta si in calatoriile sale intalni multi oameni cu care vorbi. Dupa o vreme se intoarse la imparat si-i spuse:

  - Stapane, nu am izbutit! Sunt oameni necugetati, corupti, carora nu le pasa de nimeni si de nimic, dar nicaieri nu am putut gasi un om rau cu adevarat.

 In ciuda caderilor, toti au un suflet bun.