'Voi sunteţi mlădiţele' -2-

CE TREBUIE SĂ FACĂ VIŢA? O LUCRARE MARE!

Trebuie să-şi înfigă radăcinile sale în pământ şi să caute în sol - rădăcinile se întind deseori pe o mare suprafaţă - hrană şi să absoarbă umiditate. Dacă pui anumite îngrăşăminte pe unele locuri, viţa îşi va întinde rădăcinile într-acolo iar prin rădăcini şi tulpină ea va transforma îngrăşămintele şi umiditatea în acea sevă specială care va da naştere fructului. Viţa înfăptuieşte lucrarea, iar mlădiţa trebuie doar să primească de la viţă seva, care apoi este transformată în struguri. La Hampton Court există o vie care uneori dă câteva mii de ciorchini de struguri, iar vizitatorii se minunează de creşterea sa masivă şi de recolta bogată. Motivul este următorul: nu deoarte de acolo curge râul Tamisa, iar via şi-a întins rădăcinile sute de metri pe sub pământ de-a dreptul spre mal, unde găseşte hrană bogată şi umezeală din belşug în mâlul din albia râului; şi rădăcina îşi trage seva pe toată această distanţă prin viţă, având drept rezultat recolta abundentă. Viţa face această lucrare, iar mlădiţele depind pur şi simplu de ea, primind ceea ce li se oferă.

Este aceasta valabil în mod literal depsre Domnul meu Isus? Înţeleg eu că atunci când lucrez, când predic sau când mă adresez unei clase de studiu biblic, când mă duc să-i vizitez pe cei săraci şi neglijaţi, întreaga responsabilitate a lucrării este a lui Hristos?

Exact aceasta doreşte Hristos ca tu să înţelegi. Hristos doreşte ca în toată lucrarea ta, baza să o constituie acest gând simplu, binecuvântat: HRISTOS SE VA ÎNGRIJI DE TOATE.

Şi cum va împlini El încrederea în această dependenţă?

El o face trimiţând Duhul Sfânt - şi nu doar din când în când, ca pe un dar deosebit; căci să nu uităm că relaţia dintre viţă şi mlădiţe este aceea de păstrare a legăturii vii în fiecare ceas şi zi, neîntrerupt. Seva nu curge doar pentru un timp şi se opreşte, ca mai apoi sa curgă din nou, ci clipă de clipă seva curge de la viţă spre mlădiţe. La fel şi Domnul meu mă vrea în fiecare zi, oră de oră şi pas de pas, să rămân în El, predându-mă Lui cu neputinţele mele, ca unul care nu ştie nimic, nu este nimic şi nu poate nimic.

Studiaţi cuvântul NIMIC. Câteodată cântăm 'O, să fiu nimic, nimic', dar aţi studiat cu adevărta acest cuvânt şi v-aţi rugat zilnic şi v-aţi închinat lui Dumnezeu în lumina acestui cuvânt? Cunoaşteţi voi binecuvântarea cuvântului NIMIC?

Dacă eu sunt ceva atunci Dumnezeu nu mai este totul; dar când eu devin nimic, DUMNEZEU POATE DEVENI TOTUL şi Dumnezeul Cel Veşnic în Hristos Se poate revela pe Sine deplin. Aceasta este viaţa superioară.

Trebuie să devenim nimic. Bine a spus cineva că serafimii şi heruvimii sunt flăcări de foc deoarece ei ştiu că nu sunt nimic, iar ei permit Lui Dumnezeu să-şi desfăşoare în ei plinătatea, slava şi strălucirea Sa. Ei nu sunt nimic, iar Dumnezeu este totul în ei şi împrejurul lor.

În acelaşi mod, tu trebuie să devii nimic cu adevărat şi să studiezi un singur lucru - să devii mai sărac, mai umil şi mai neputincios, ca Hristos să poată lucra totul în tine.

Mai înainte de toate învaţă să devii nimic, învaţă să devii neputincios. Dependenţa absolută de Dumnezeu este secretul întregii puteri în lucrarea creştină. Mlădiţa nu are nimic decât ceea ce primeste de la viţă; iar tu şi cu mine nu putem avea nimic afară de ceea ce primim de la Isus.