Viața sub asediu...

Târziu in noapte, mi-au zburat gândurile peste pleoape luând cu ele ultima fărâmă de somn. Un simțământ ciudat îmi spune că nu e vreme de dormit ci de trezire, de mijlocire, de rugăciune! Doamne fă din orice gând al meu o rugăciune, fă-mi zburdalnicele gânduri să se uneasca si să rămână în contopire cu gândul lui Hristos pentru ca ruga mea și privegherea mea să fie benefică sa capete sens. Deschid geamul sa respir aer curat si privesc strada altădată plină de forfotă, dar acum parcă ireal de luminată si înfricoșător de pustie. O prezență nevăzută dar simțită de toți bântuie strada, orașul, țările, planeta... Oamenii spun că e un virus dar eu cred ca este însăși moartea purtând cu emfază pe frunte coroană de biruință. De frica ei, oamenii, s-au izolat in case la dispozițiile celor mari ce veghează peste noi, dar eu știu că doar Cuiva îi pasă cu adevărat. Îmi ridic ochii in sus și-mi pare că stelele toate s-au adunat să scrie pe bolta cerului - Opriți-vă și să știți că eu sunt Dumnezeu! Mă simt ca un actor pe scena lumii intr-o piesă cu tema apocaliptică, la zi, aievea, în care milioane de oameni își joacă pe viu rolul propriei vieți, într-o piesă cât se poate de reală pe care aș numi-o -, , Viața sub asediu, , Nici nu a început bine această dramă și mii de oameni au fost trași de o mână nevăzută în spatele cortinei negre a morții! Doamne, oare câți dintre ei și-au jucat cu bine ultimul rol pe scena vieții? Tu știi, și slavă Ție că iți pasă, fă să ne pese și nouă! Doamne oare ce fel de oameni ar trebui să fim noi in această vreme de strâmtorare, noi cei care zicem că Te cunoaștem, cum ar trebui să ne pocăim să ne smerim, să ne rugăm? Doamne, in noaptea lumii s-a făcut târziu, e liniște deplină și totuși un glas parcă răsună pe străzi peste popoare peste continente- acum cand mâinile tuturor sunt zdrobite de neputință; , , Curățiți-vă mâinile păcătoșilor, curățiți-vă inima oameni cu inima împărțită, simțiți-vă ticăloșia, apropiați-vă de Dumnezeu si El se va apropia de voi! , , Doamne in vremuri ca acestea biruiți deseori de neputința in lupta cu viața, binecuvintează-i pe medici, pe cei ce îngrijesc bolnavii, dă-le izbândă, așează-Ți mâinile peste ei, mâinile Tale care au stat pe cruce, ajută-i pe toți să Te regăsească pe Tine singura nădejde, binecuvântă biserica izolată acum în case, smerește întreaga creștinătate, ajută-ne să ne regăsim adevăratele valori să-Ți prețuim Cuvântul si voia Ta, să ne prețuim mai mult unii pe alții și mai ales ajută-ne să Te prețuim și să Te iubim pe Tine adevărata comoară -Viața sufletelor noastre. Doamne Te rugăm tămăduiește-ne țara, tămăduiește întreaga planetă! Privesc iar strada pustie, curând se apropie frumoasa dimineață, în prag de april, văd ramul înflorit de la geamul meu unduind de viață, iar în acest freamăt simt venind spre mine mireasmă de inviere! Ce-i pasă primăverii de toată frământarea noastră? Zborul turturicii nu cunoaște îngrădire si izolare! Îmi zic la fel ca psalmistul: , , O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura si aș găsi undeva odihnă, , Ridic ochii spre înălțime și parcă aievea aud glas ceresc dinspre Golgota, răsunând peste pustiul acestei lumi, peste golul și pustiul din sufletele oamenilor: , , Unde îți este biruința moarte? Unde îți este boldul moarte? , , Aleluia viața este biruitoare, Hristos a biruit moartea știm deja, dar Doamne Te rugăm fă această realitate să sălășluiască în noi pe deplin! Hristos viața sufletelor noastre a înviat și este viu în vecii vecilor! , , Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. , , Oameni buni să nu ne temem, există loc si speranță la cruce pentru oricine, orice ar veni peste noi, oricât de mare ar fi întunericul, Hristos rămâne Lumina care în întuneric strălucește și mai tare, se face si mai necesară, El singura noastră nădejde si mântuire pentru orice stare de urgentă, El biruitorul nostru atunci când viața este sub asediu, El care ne poate izbăvi de moarte si de puterea ei asupra noastră, El care ne poate învestmânta în haina neprihănirii Lui și la final ne poate așeza cununa vieții pe cap, de ne vom învrednici urmandu-L! Haideți să ne oprim să dăm cinste Fiului, să punem pe brațe de rugăciune copiii, nepoții, părinții, bunicii, bolnavii, suferinzii, bătrânii fără putere, oamenii fără mângâiere... să mergem cu toții la cruce! În izolare, stând acasă avem parte de harul acesta de a ne regăsi pe noi înșine de a ne regăsi ca familii și de a ne apropia de Dumnezeu. Poate că este timpul sa experimentăm mai bine cuvintele psalmistului si ale lui Iosua: , , Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale, , , , Cât despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului, ,