Vantul...

“Vantul sulfa incotro vrea si-i auzi vuietul”

Inceput de an, multa sarbatoare, mult oboseala…aici ma aflu. In sfarsit linistea ce mi-o doresc ma impinge sa scriu aceste randuri, imi dau seama ca am fost luat de val si purtat incoace si incolo iar acum sunt obosit. Acest verset mi-a atras atentia acum mai mult ca de fiecare data. Pare sarac, sau pozitionat intr-un loc nepotrivit, si totusi e aceeasi perfectiune Divina in el ca si in fiecare cuvant al Scripturii (toata Scriptura este insuflata de Duhul Lui Dumnezeu).

Am inceput anul fara sa tin cont de cuvintele inteleptului scrise in cartea Eclesiastul capitolul 5 versetul 2 in care intelepciunea striga “sa taci inaintea lui Dumnezeu, sa nu rostesti cuvinte pripite” sau in versetul 5 “mai bine sa nu faci nici o juruinta, caci Dumnezeu este sfant”. Da, am gresit crezand ca Il imbunez cu planurile mele. Am scris…..am incercat sa scriu….o ce har ca nu am reusit si ca m-am oprit la timp… Dumnezeu e sfant si pentru ca e desertaciune in multimea vorbelor teme-te de Dumnezeu (Ecl 5:7).

Vantul sulfa incotro vrea….tot asa si voi daca sunteti nascuti din Duhul. Sunt speriat …”Doamne te cunosteam un aparator al ordinii imi pare ca sunt dispus sa iti iau apararea, ce se intampla nu esti acel Dumnezeu al stradaniei, al juruintelor noastrea puse pe un altar in fata ta? Ce bine ca m-am inselat si ca ai mila de mine. Esti ordonat dar prin cuvintele astea imi arati ca am nevoie de ordinea ta, ordine care eu nu o pricep, ca de fapt vantul Duhului Sfant pentru mine pare un drum incoace si incolo dar la Tine e ordine desavarsita. Multumesc ca mi-ai deschis ochii dupa un an in care singura victorie a mea a fost ca la final ti-am recunoscut suprematia in planurile mele frante…..cata naivitate din partea mea sa imi doresc alte planuri”.

Mai mult Isus spune “Daca v-am vorbit de lucruri pamantesti si nu credeti”…adica Doamne te implici in cele pamantesti asa de mult incat ne zdrobesti planurile pentru a transforma fiecare lucru spre binele nostru. 1 Corinteni 2:9 “Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. Sa stiti ca nu am gresit punand versetul asta aici, chiar daca imi pare ca e vorba despre rai, chiar daca imaginea zugravita de acest verset e una perfecta, e vorba despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru mine anul ce vine asta pentru ca in versetul urmator spune…”noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau”. Da Dumnezeu nu ne-a descoperit cerul… acolo inima omului nu s-a suit. E vorba de vantul Duhului Sfant, e vorba de ce spune Pavel: “umblati prin Duhul calauziti de Duhul…”, fiti una cu El. In vechime Dumnezeu forta imparatii, sau cum spune Psalmistul ca el conduce imparatii in decizii asa cum conduce albia unui rau apa, dar acum prin nasterea din nou ne da posibilitatea sa simtim adierea si mangaierea Duhului in fiecare decizie…  Cata nebunie sa iei juruinti, sa faci planuri, sa iti propui investitii noi, slujbe noi, chiar Pavel spune ca pe cand a decis sa mearga…atunci Duhul l-a indemnat. “Doamne ia-mi inima si pune-o in adierea vantului. Vreau sa faci lucruri ce nu le pot programa, ce nu s-au suit la mintea mea, vreau…..sa nu fi nevoit sa imi mai zdrobesti planurile…ca oricum faci ce vrei dar…..lumineaza-ma infiecare decizie. Nu stim de unde vine nici incotro merge acest vant dar ce stim e ca e glasul Tau si Tu esti pastorul cel Bun iar noi prin Duhul Tau cunostem glasul Tau si chiar de vom merge unde nu ne-am gandit, unde nu ne-am imaginat, iti multumim ca asa e mai bine pentru noi.

Iti cer iertare pentru planurile mele si nu vreau sa fiu un dezordonat dar da-mi maturitate sa pot decide de fiecare data sa stau in bataia vantului si NICIODATA sa nu lupt contra lui. Fa-ma o oaie in turma Ta sa iti pot deslusi bine glasul si porunca, si iti multumesc de acum pentru ca si daca voi gresi esti bun…in veac tine indurarea Ta si vei intoarce aceasta greseala inspre binele Meu chiar daca presupune sa ma slefuiesti, Tata esti suveran si ceea ce ma linisteste e ca stiu de ce nu iti iei ochii de la mine….. o faci pentru ca ma iubesti prea mult, nu pentru ca am eu vreun merit…"