„Totul totului tot”

„Tu să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteron. 18:13)

„Totul totului tot” - prima dată când Domnul m-a făcut atent la expresia aceasta a fost la puțin timp după ce m-am întors la Dumnezeu. Atunci l-am auzit pe un bătrân în adunare rugându-se: „Doamne, ajută-ne să împlinim voia Ta în totul totului tot!” M-am mirat de exprimarea bătrânului atunci, nu după mult timp însă am găsit-o în Biblie și n-am mai uitat-o de atunci.

Observați vă rog, Domnul, care este binecuvântat în veci, cere poporului Său să împlinească tot Cuvântul Lui.

Dumnezeul nostru nu dorește să-i aparținem în parte, pentru că, la drept vorbind, nici El nu ni se oferă în parte (... )

De multe ori în istoria lui Israel evreii nu au împlinit în totul voia Domnului.

De exmplu, la intrarea în Canaan Dumnezeu le cere să ia în stăpânire întreaga țară și să îndepărteze toate popoarele păgâne care locuiau acolo. După cum bine știm, mandatul a fost împlinit parțial.

De altfel, pe tot parcursul istoriei lor evreii au avut inima împărțită între Domnul Dumnezeul părinților lor și idolii la modă într-o vreme sau alta.

Chiar și atunci când Dumnezeu ridica câte un reformator pentru a le întoarce inima la El, reformele erau parțiale. De pildă, despre Iosafat, un rege bun la Ierusalim, se spune:

„El a umblat in toata calea tatalui sau, Asa, si nu s-a abatut deloc de la ea, facand ce este placut inaintea Domnului. Numai ca inaltimile n-au fost indepartate: poporul tot mai aducea jertfe si tamaie pe inaltimi.” (1Reg.22:43)

Regele Saul este un exemplu notoriu în ce privește parțialitatea în împlinirea voii lui Dumnezeu (... )

PARDON!

Dar în Biserică cum stau lucrurile? ...

Care este problema ortodocșilor? ... Dar a catolicilor? ... Nu cred ei în Dumnezeu? ... Nu-L mărturisesc ei pe Hristos? ...

Ascultați vă rog deniile din săptămâna mare! ...

Nu, nu acestea sunt problemele lor. Problemele lor constau în faptul că, în timp ce cred în Dumnezeu și-L mărturisesc pe Hristos, ignoră mare parte din învățătura clară a Sfintei Scripturi.

De pildă, în timp ce își mărturisesc apartenența la Hristos, ca și evreii în primul secol, refuză neprihănirea dată de Dumnezeu prin credință, punându-și înainte propria neprihănire, privânduse în felul acesta de bucuria mântuirii.

Dar oare problema majoritarilor cu Scriptura nu este și problema minoritarilor?

Majoritarii, călăuziți de Sfânta Tradiție au pervertit într-atât creștinismul biblic că nu se mai poate distinge de păgânism în multe aspecte.

Minoritarii în schimb, adică evanghelici de sorginte protestantă, au făcut din Sfântul Context Cultural mijlocul principal de îndepărtare de litera și spiritul Scripturii.

Cinci sute de ani de la declanșarea reformei protestante; conferințe, seminarii, predici, rugăciuni, ... Cu mândrie sunt clamate Cele 5 Teze majore ale reformei. Un titlu de glorie din Sola Scriptura. Nu încetăm să afirmăm faptul că suntem oamenii Scripturii și ținem să subliniem cât de des putem că nu scoatem și nu adăugăm nimic la Scriptură. Oare așa să fie?

Bănuiesc că mulți din cei ce citesc aceste rânduri cred în ineranța Scripturii, adică, cred ca și mine că textul biblic este fără greșeală în tot ce afirmă.

Credem și mărturisim că orice poruncă, orice relatare, chiar singulară, chiar și atunci când textele biblice aparent se contrazic între ele, sunt inspirate de Duhul Sfânt și trebuie abordate cu maximă seriozitate.

Aud un profesor universitar de teologie evanghelică spunând despre un pasaj și o temă din Scriptură: „este o prostie”.

Cred că în ansamblul ei Scriptura degajă un spirit și o cultură a ei. Dacă adeseori modul nostru de a gândi și a ne manifesta este diferit sau chiar în conflict cu Scriptura, dacă unele învățături din Biblie au ajuns să ne sune straniu, faptul se datorează influenței lumii, care ne-a înstrăinat de spiritul și cultura Scripturii.

„Tu să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău... numai să păziți și să împliniți toate aceste porunci... ”, spune Dumnezeu lui Israel. (Deuteronom 18:13; 19:9)

Evreii în timp au eșuat de nenumărate ori (... )

Cea mai mare poruncă dumnezeiască spune: „Să iubești pe Domnului Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.” (Deut. 6:5)

CUM SUNĂ? - „Cand a imbatranit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alti dumnezei; si inima nu i-a fost in totul a Domnului Dumnezeului sau, cum fusese inima tatalui sau, David”. (1Reg.11:4)

Și astăzi, trăim o vreme a superficialității, în care atâția din noi se mulțumesc cu puțin în ce privește relația cu Domnul, precum și în viața spirituală în general...

SĂ NU NE LĂSĂM DESCURAJAȚI! MODELUL NOSTRU ESTE HRISTOS, CARE NE DĂ ȘI PUTERE!

A venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ să împlinească tot ce este scris. (Luca 24:44)

Domnul are aceiași cerință absolută pentru Biserică ca și pentru evrei: În cuvântul de rămas bun Domnul Isus spune ucenicilor: „... să păzească tot ce v-am poruncit... Eu sunt cu voi în toate zilele... ” (Matei 28:19-20)

Cu privire la „Marea Trimitere” W. McDonald spune: „Observați că toate cele patru elemente care încep cu „tot” sunt corelate cu Marea Poruncă: toată autoritata; toate națiunile (popoarele); tot ce v-am poruncit; totdeauna cu voi”.

La Domnul nu există jumătăți de măsură, El nu apreciază căldiceii și pe cei care împlinesc parțial voia lui Dumnezeu.

CE ÎNSEAMNĂ TOT?

Domnul Dumnezeu are o voie generală valabilă pentru toți, voie care include credința în Hristos, pocăința zilnică, perseverența în sfințenie. Are însă și o voie particulară pentru fiecare din noi, voie care include viața de familie, latura profesională, slujirea bisericească.

Dacă ne cercetăm onest ce observăm? ... Am împlinit tot ce eram datori? ...

Hristos Domnul spune în Luca 17, cu 10: „Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: "Suntem niste robi netrebnici; am facut ce eram datori sa facem."

Prin urmare, să ne pocăim de neîmplinirile noastră și să spunem ca acel bărtân: „Doamne, ajută-ne să împlinim voia Ta în totul totului tot!”