Toma - Ucenicul indoielnic

Toma- Ucenicul îndoielnic

        Unul dintre cei mai cunoscuți apostoli după Petru și Ioan este Toma. De obicei este numit ”Toma necredinciosul”, dar poate că nu aceasta era eticheta cea mai potrivită pentru el. În multe aspecte ale vieții, Toma s- a ridicat mai presus de această supranumire.

       Îndoiala lui Toma s- a văzut atunci când ceilalți ucenici i- au spus vestea că Domnul Isus a înviat dintre cei morți. Ei erau în culmea fericirii pentru că- L văzuseră pe Domnul, dar când i- au împărtășit lui Toma vestea cea bună, el nu era dispus să creadă. Îi era foarte dor de Domnul și gândul învierii îi părea prea frumos ca să fie adevărat. De aceea, el le- a spus: ”Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20: 25). Încercând să cumpănim starea ucenicilor, ne dăm seama că nici ceilalți nu au crezut în înviere până nu L- au văzut pe Cel înviat (Marcu 16: 9- 11). Prin urmare, toți ucenicii au fost înceți în a crede. Toma îl iubea pe Domnul și nu putea suporta gândul de a renunța la speranțele lui în legătură cu învierea.
Când l- a văzut pe Toma după înviere, S- a uitat la el și a zis: ”Adu- ți degetul încoace, și uită- te la mâinile Mele; și adu- ți mâna, și pune- o în coasta Mea; și nu fi necredicios, ci credincios. ” (Ioan 20: 27).
Ca răspuns, Toma a făcut probabil cea mai măreață declarație care a ieșit vreodată din gura apostolilor: ”Domnul meu și Dumnezeul meu !” (v. 28). Și, în clipa aceea, el a fost transformat într- un mare evanghelist. O serie de mărturii antice sugerează că Toma a ajuns cu Evanghelia până în India. În sudul Indiei sunt biserici care își trasează rădăcinile până la începutul epocii Bisericii, iar tradiția spune că ele au fost fondate prin lucrarea lui Toma. Sursele cele mai demne de crezare afirmă că el a fost martirizat pentru credință prin străpungerea cu o suliță- o formă potrivită de martiraj pentru unul a cărui credință s- a maturizat când a văzut semnul lăsat de suliță în coasta Învățătorului și pentru unul care dorea fierbinte să fie reunit cu Domnul său.

        Dumnezeu dă har, îndurare și iertare păcătoșilor pocăiți și le transformă viața în vase folositoare care Îl glorifică. Și noi suntem în raza de acțiune a harului Său transformator.

Slavă Lui !