text Eseuri crestine

The Blame Game

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Gelu Murariu

Tendința imediată de a blama pe altcineva pentru orice lucru condamnabil săvârșit de noi, am deprins-o atât de bine, încât mecanismul se declanșează automat, când suntem prinși cu mâța-n sac. Asta a fost natura păcatului din start – de a nu-și recunoaște vina. De îndată ce ”li s-au deschis ochii la amândoi”, primii oameni au știut instinctiv (cunoscând de-acum binele și răul) cum să se disculpe de vina neascultării. Mai întâi și-au confecționat costume din frunze de smochin, apoi s-au ascuns printre pomii din grădină. Confruntați de către Creator, cei doi au recurs la jocul facil al disculpării, care reprezintă o altă fațetă a amăgirii păcatului.

”Femeia pe care mi-ai dat-o …”, a fost replica lui Adam și cu ”Șarpele m-a amăgit …”, s-a apărat Eva. Plasarea blamului pe alții împiedică asumarea vinovăției proprii și, prin urmare, pocăința de fapta reprobabilă și primirea iertării. În același timp, cum a fost cazul lui Adam și al Evei, blamul se insinuează ca obstrucție fatală în relația dintre soți. Situația rezultată se configurează ca relație ruptă cu Creatorul pe verticală și ca părtășie stricată cu semenul pe orizontală. Și, ce fel de viață ne așternem în fața noastră, fără nevinovăția în fața lui Dumnezeu și fără părtășia cu semenii, în special membrii familiei?

Fenomenul este trăit ”pe viu„ în sport, unde aproape nici un fault nu e recunoscut ca atare.

Perseverența în această situație adâncește permanent făgașul în care ne-am împotmolit. Cum spunea Oswald Chambers, pedeapsa pentru păcat, odată adoptat ca stil de viață, este adâncirea continuă în păcat.

Am ajuns o generație de ”nevinovați”, cu o mentalitate de ”victime”. Orice rău îl atribuim altcuiva, orice eșec în punem în spinarea vecinului. Doar succesele le raportăm ca ale noastre. Lăuntrul propriu rămâne un domeniu neglijat, nesondat, acoperit cu frunze de smochim, ascuns printre pomii din grădina înstrăinării de sine și de semeni. Rezultatele sunt previzibile și devastante – un război necurmat în lume, în societate și în familie, care alimentează fluvii de litigii. Lumea a devenit un uriaș tribunal.

http: //agapianus. wordpress. com

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare
Domnul Isus ne-a oferit o imagine perfectă a “lepădării de sine” față de voia Tatălui, un principiu de bază în “uzina” lui Dumnezeu, cerându-ne să urmăm același drum în procesul de desăvârșire. Domnul... Citeste mai mult >>
Cum ne formează Dumnezeu după modelul lui Hristos
Aceasta este o continuare a postării Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus - Resurse CreștineÎn acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind... Citeste mai mult >>
Cele două fete…
Mă așezasem pe genunchiul clipei unei dimineți de iunie, ce-și cânta veselia în triluri de păsări. Priveam tandru spre cele două fete ale vieții mele, ce și-au dat întâlnire la o cafea pe terasa sufl... Citeste mai mult >>
Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus
O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne... Citeste mai mult >>
(47) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
(35) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Dumnezeu și transformarea inimii omului
Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate... Citeste mai mult >>
Inima închinării
INIMA ÎNCHINĂRII ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE? Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică. Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea... Citeste mai mult >>
Blând și smerit cu inima
Blând și smerit cu inima! Proverbe 15:13-18 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăc... Citeste mai mult >>
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitor
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitorI. Introducere (Ipoteza)În societatea contemporană, marcată de o viteză uluitoare a schimbărilor și de un pragmatism adesea excesiv, problema... Citeste mai mult >>