Strigăt de pocăinţă

Psalmul 51:1-5. „Ai milă de mine Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta.

   Psalmul acesta este un psalm de pocăinţă. De fapt este o rugăciune de pocăinţă, şi de mărturisire înaintea lui Dumnezeu. „Ai milă de mine Dumnezeule, în bunătatea Ta!... David apelează la bunătatea lui Dumnezeu şi se roagă: „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile..” Doamne, îmi cunosc păcatele, îmi ştiu nelegiuirile, şi pe toate le aduc astăzi înaintea Ta, le mărturisesc astăzi înaintea Ta, pentru că: împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta.”

   Dacă până astăzi, n-i s-a părut că mărturisirea este cea mai grea şi cel mai neplăcut moment într-o rugăciune, atunci astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă, prin mărturisirea făcută de împăratul David şi prin răspunsul pe care l-a primit de la Dumnezeu, că nici o altă rugăciune nu îţi aduce mai multă împlinire, şi nu îţi dă mai multă speranţă, şi nu-ţi oferă mai multă eliberare decât rugăciunea de mărturisire.

   Mărturisirea sinceră, te va ridica mai mult ca orice altceva din starea în care te afli. Mărturisind, vei simţi o mare eliberare şi o mare bucurie, ştiind că în bunătatea Lui, Domnul Cel Viu S-a coborât la tine şi cu o mila Sa care întrece orice pricepere şi cu o dragoste care nu poate fi descrisă te va ierta şi te va spăla în Sângele Sfânt al Fiului Său, Domnul Isus Cristos. Te va ierta de toate nelegiuirile, care, nemărturisite îţi zdrobesc oasele, aşa cum spune David în versetul 8b.

   În Psalmul 32:3 spune David: „ Din pricina păcatului nemărturisit, mi se topeau oasele, şi gemeam înlăuntrul meu neîncetat”! Vina şi ruşinea, însă, l-au adus pe David înapoi lângă harul Dumnezeului Cel Adevărat care-i aduce aminte de bunătatea, de mila, de iubirea Sa fără margini. „Atunci, spune David, când mi-ai adus aminte de marea Ta bunătate, Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea” „Când strigă un nenorocit, Domnul aude...”!

   Cuvântul Domnului ne învaţă că mărturisirea păcatelor, făcută cu credinţă este urmată de binecuvântări, care întotdeauna aduc curăţirea inimii, eliberarea de vină şi de ruşine şi punerea înrt-o stare după voia lui Dumnezeu.  Mărturisirea păcatului poate fi comparată cu renovarea unei case. Tot ce este rău, putred, nefolositor, este aruncat şi reînnoit. Starea veche: de frică, de ruşine, de vină, s-au dus. Acum am o inimă nouă, curată, o inimă care-L preamăreşte pe Salvatorul.

   Ultimul verset din psalmul 32 spune: după ce ne am mărturisit păcatele şi după ce am fost iertaţi, spălaţi, având de acuma o inimă nouă, curată, o inimă veselă, să strigăm de bucurie şi de veselie lăudându-L pe Domnul, care în bunătatea Lui cea mare ne-a restaurat, ne-a reînnoit şi ne-a primit iarăşi cu bunăvoinţă. Amin.