Strategia lui Satan în a-l dezarma pe creștin de platoșa lui -3-

Plăcerile care sunt specifice vieții sfinte

Puterea sfințeniei este departe de a ne priva de bucurie. De fapt, ea ne oferă bucurii interioare pe care sufletul le găsește pe căile neprihănirii și cu care nimeni nu se poate interfera. Datorită faptului că aceste bucurii sunt interioare și nevăzute, lumea vorbește cu ignoranță despre ele. Ei nu vor crede în astfel de plăceri până nu le vor vedea - dar ei nu le vor vedea niciodată până nu vor crede.

Când soldații romani au intrat în Templu și au pătruns până în Sfânta Sfintelor, ei nu au găsit tipul de imagini pe care le foloseau în templele lor idolatre, și deci și-au bătut joc de iudei, spunând că ei trebuie să se închine norilor! Deoarece plăcerile sfințeniei și neprihănirii nu sunt vizibile și nu pot fi examinate de simțurile lumii, oamenii necredincioși râd de cei sfinți, spunând că ei îmbrățișează un vapor, în locul frumuseții impresionante a lui Iuno însuși.

Să știe acești oameni nelegiuiți că inimile lor poartă ceva care i-ar putea face să vadă plăcerile unei vieți sfinte ca fiind mult mai reale decât un idol pe care-l poți atinge. Vinovăția vieților lor întinate le va tulbura cugetele, și nici un bici pe spatele lor, nici o durere în trupul lor nu trebuie să le spună că pacea unui cuget bun oferă o viață plină de bucurie, pe care firea n-o poate da.

ESTE O VIAȚĂ DIN DUMNEZEU - Tot ce creează Dumnezeu este bun și plăcut - și viața este una din mărețiile lucrărilor Lui. În această privință, cel mai plăpând țânțar întrece soarele, chiar atunci când se află în toată măreția lui. Și, cu siguranță, fiecare creatură se bucură cel mai mult de viață când este într-o stare bună de sănătate. Acum, sfințenia este condiția ideală pentru suflet, după cum sănătatea este pentru trup; astfel, o viață sfântă trebuie să fie o viață plăcută. Înainte ca păcatul să-l întineze pe Adam, el a trăit o viață plăcută în Paradis. Așadar, când un om este sfințit, el se întoarce la starea lui de la început și, cu ea, la bucuria lui primară. Adeseori, oamenii sunt nesatisfăcuți de rangul și poziția lor în lume, dar greșeala este mult mai serioasă decât o problemă exterioară. Ea se găsește adânc înăuntrul omului însuși. Pantoful este drept și frumos, dar piciorul care-l poartă este îndoit.

ESTE O VIAȚĂ CU DUMNEZEU - Un suflet mântuit umblă în prezența lui Dumnezeu și menține părtășia cu El. Dacă întâlnești un sfânt, tu deja cunoși ce fel de prieteni are.

Ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos. (1 Ioan 1.3)

Oamenii sfinți nu te vor introduce într-o comapnie dubioasă; dimpotrivă, ei te vor conduce la Dumnezeu, singura lor sursă de viață adevărată. Un tovarăș vesel de drum întreține și alungă, prin conversația lui, plictiseala călătoriei. Dar, mai presus de toate, dacă acest însoțitor te iubește mult, tu găsești o mare plăcere în compania lui. Așadar, ce bucurie trebuie să ofere Dumnezeu sfântului care merge cu el? Psalmistul spunea:

Ferice de poporul care cunoaște sunetul trâmbiței (în engleză: sunetul bucuriei), care umblă în lumina Feței Tale, Doamne! El se bucură neîncetat de Numele Tău! (Psalmul 89.15-16)

Sunetul trâmbiței care chema poporul lui David la întrunirile religioase este numit SUNETUL DE BUCURIE deoarece Dumnezeu Se arăta poporului Său mai ales în timpul slujirii lor. Cerul este locul unde Se află Domnu. Așadar, părtășia pe care creștinul o are pe pământ, cu Dumnezeu, în timpul închinării, este suficientă pentru a-i umple viața de bucurie.

Ce plăcut să umbli cu Dumnezeu aici jos, în prezența mângâietoare a Aceluiași Atotputernic Dumnezeu care Se arată în toată slava sus în ceruri! Acesta este un lucru pe care lumea nu-l poate înțelege: Dumnezeu umblând cu copilul Său ca doi prieteni, descoperindu-Se pe El Însuși și conducându-l cu blândețe de-a lungul drumului sfințeniei care-l va duce în cer!

Prin contrast, poftele unui om întinat îi îndulcesc gura cu fărămituri de plăceri spumoase, dar de îndată ce se topesc pe limba lui, iar gustul dispare, ele vor lăsa să se vadă porțiunea de întuneric ce-l așteaptă. Ele îl vor duce acolo și îl vor lăsa să se pocăiască, într-un chin fără sfârșit, de plăcerile cumpărate de el cu atâta drag.

ESTE ÎNSĂȚI VIAȚA LUI DUMNEZEU - O viață sfântă este viața lui Dumnezeu, foarte asemănătoare vieții trăite de Dumnezeu Însuși. Sfințenia este viața vieții Lui. Acum prieteni, oare nu credeți că Dumnezeu trăiește o viață de plăceri? Dar ce altceva este plăcerea vieții Lui decât SFINȚENIA?

Dumnezeu găsește plăcere în harurile sfinților Lui, cu cât mai mult va găsi plăcere în propria Sa sfințenie, de unde au fost trimise prima dată acele haruri, raze minunate ale neprihănirii! Astfel, dacă tu poți smulge vreo plăcere reală din necurăție, tu faci un lucru pe care Însuși Dumnezeu nu-l poate face. Și permite-mi să te întreb: nu este cea mai josnică blasfemie să spui că drumul neprihănirii este un dușman al adevăratei plăceri? Prin această acuzație, tu spui că Însuși Dumnezeu este lipsit de bucurie, deoarece adevărata plăcere nu există în afara sfințeniei.

Chiar și demonii care-L urăsc pe Dumnezeu cu o ură enormă, nu îndrăznesc să susțină că El este lipsit de bucurie. Ei știu că Dumnezeu ESTE MINUNAT ÎN SFINȚENIE și că fericirea creștinului constă în a împărtăși aceeași sfințenie care-L face pe Dumnezeu Însuși atât de binecuvântat. (Ex. 15.11). Creștine, aceasta este cea din urmă expresie a fericirii, fie pe pământ, fie în cer - același lucru care L-a făcut strălucit pe Dumnezeu te va face și pe tine. Dumnezeu Se desfată în bucuria și priceperea ta:

Îi adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale (Psalmul 36.8)

(Observă cuvintele: ȘUVOIUL DESFĂTĂRILOR TALE!). Dumnezeu are plăcerile Lui și-i determină pe sfinți să bea din ele!

Ori de câte ori un rege poruncește slujitorilor săi să-l ducă pe un vizitator în pivniță pentru a putea bea vin împreună cu ei, omul respectiv este foarte onorat de generozitatea gazdei sale. Dar dacă regele îl invită la masa lui și îi oferă din vinul lui, acesta este un gest mult mai nobil din partea lui. Astfel, când Dumnezeu oferă unui om plăcerile bogăției, grânelor, vinului și untdelemnului, El îl ospătează în pivniță. Dar când harul și îndurarea Lui înfrumusețează un suflet cu sfințenie, El oferă cel mai prețios dar pe care-l poate primi un om. El niciodată nu îmbracă pe cineva cu haina neprihănirii dacă nu intenționează să-l așeze la masa Lui în gloria cerească.