Într-o zi ţi se pare că ai tot ce îţi doreşti şi ai visat vreodată, iar apoi toate aşteptările îţi sunt aruncate în vântul năprasnic de către realitatea crudă a vieţii şi de către unele evenimente pe care nu le înţelegi prin ochii tăi şi pe care nu doreşti nicicum să le accepţi. Nu înţelegi de ce tocmai tu ai fost ales să treci prin asta, de ce tu eşti internat într-un spital sau de ce numai din viaţa ta pleacă oamenii rând pe rând de parcă niciodată nu te-au cunoscut. Ai vrea ca măcar Dumnezeu să-ţi răspundă la unele dintre întrebări, dar El pare absent şi tăcut, iar tu te trezeşti disperat şi nu ştii ce ai putea face. Ţi se pare că răul nu se mai termină şi că binele nu mai apare vreodată. Unii oameni vor pleca din viaţa noastră la un moment dat.. de bună voie sau forţaţi de solul morţii. Nu vom avea întotdeauna câştiguri, ci şi pierderi grele. Nu vom putea înţelege mereu de ce El a îngăduit să ni se întâmple unele lucruri, de ce nu a oprit răul când El este puternic peste toate, dar putem să acceptăm totul aşa cum este, iar asta nu înseamnă că trebuie să ne luăm gândul de la speranţa noastră că lucrurile se vor îndrepta în bine, ci doar că suntem dispuşi să acceptăm ceea ce Dumnezeu îngăduie în acel moment să ni se întâmple, fie că ne doare sufletul sau nu. El nu a promis niciodată că va fi uşor, că nu vom avea parte de dificultăţi şi că nu ni se vor întâmpla lucruri nedrepte.

Dar noi suntem aceia care alegem cum ne raportăm la situaţia în care ne aflăm, fie izolându-ne de tot şi de toţi şi plângând mereu, fie acceptând ceea ce ni se întâmplă(chiar dacă este foarte greu!) şi învăţând să rămânem puternici şi să găsim soluţii pentru fiecare problemă. Dar trebuie să facem ceva, ca nu cumva să cădem într-un abis atât de întunecat al disperării încât să nu ne mai putem vreodată să găsim drumul spre lumină. Poate te găseşti într-o situaţie disperată din care crezi că nu poţi ieşi şi în care ai rămas blocat. Dar nu rămâne acolo pentru totdeauna, ci fă-ţi o cale pe oriunde şi ieşi din ceea ce te-ar putea distruge încetul cu încetul. Fii puternic, chiar dacă acum te simţi slăbit din toate punctele de vedere şi îţi tremură toate încheieturile. Luptă, chiar dacă ai uitat cum se folosesc armele. Fă ceva şi nu te lăsa dezamăgit de ceea ce ţi se întâmplă. Mai încearcă o dată, chiar dacă ai eşuat până acuma de multe ori. Antrenează-ţi mintea să lupte împotriva gândurilor descurajatoare care o atacă de fiecare dată. Nu este uşor. Dar trebuie să lupţi, altfel nu o va face nimeni în locul tău.

Drag cititor, nu eşti singurul cu probleme mari de aici. Mai sunt şi alţii care trec prin greutăţi mari din care simt că nu pot ieşi, însă unii dintre ei au ales să lupte. Să nu renunţe, să se ridice, să se roage, să alerge. Unii dintre ei luptă cu boala şi chiar dacă ea îi învinge, acei oameni vor fi văzuţi ca învingători până în ultima clipă. Mai acordă o şansă, aşadar. Luptă dragule, nu te crede pierdut. Poate rezolvarea problemei tale este chiar după colţ. Însă tu fă-ţi partea ta şi lasă-L apoi pe Dumnezeu să facă restul. Numai nu te da bătut..