Seara surorilor

Era sambata seara si era seara noastra, a surorilor.Eram fericita ca am putut ajunge,chiar daca intarziasem!Incaperea este destul de intima, deci nu am putut trece neobservata. Am fost intampinata cu zambete...si sora mea draga, cu care nu ma mai vazusem de ceva vreme,imi facea semn sa stau pe scaunul liber, care era langa ea. Era cam in fata si nu voiam sa fiu in centrul atentiei, ci sa ma simt comfortabil,mai in spate.Ea a insistat, m-a chemat de cateva ori,vizibil ca dorea sa stau langa ea.Dar eu...am refuzat categoric,considerand act al smereniei,sa ma asez pe un scaun, mai in spate.

In timp ce ne uneam glasurile intr-o cantare,gandeam in sinea mea:"...ce bine ar fi fost,daca m-as fi asezat langa ea!As fi putut sa o intreb despre ea,daca e bine si..."

Dar Cuvantul lui Dumnezeu m-a absorbit total si mi-am concentrat atentia asupra lectiei ,care era foarte interesanta:"Lacomia".

La incheiere,ma pregateam sa stau de vorba cu ea, dar a trecut pe langa mine in graba,spunand :"Ma scuzati,sunt asteptata!"Am simtit un gust tare amar!Imi spuneam singura:"nu-i mare lucru,ce s-a intamplat asa grav,de eu ma simt asa incomod,respinsa si nebagata in seama?"Dar nu asta facusem si eu,de fapt?Am plecat meditand profund.

Multumesc,Doamne,ca ai lucrat asa,ca eu in seara asta sa nu invat numai despre lacomie,ci sa iau si o lectie suplimentara:"cum faci,asa ti se va face!" De acum voi fi mult mai binevoitoare,astfel voi fi scutita de amaraciune...si abia astept sa ma intalnesc cu sora mea scumpa,sa-i stau alaturi!