Se intampla “de dragul pacii” in adunari neoprotestante

Se intampla “de dragul pacii” in adunari neoprotestante

Mesajul acesta este inspirat din discutia avuta cu un frate, cred ca lucrator intr-o Biserica neoprotestanta, la intrigarea mea ca o ditamai crucea a fost pusa intr-o Biserica. El imi spunea ca de dragul pacii ar trebui sa tac, deoarece protestul meu ar putea aduce o consumare a bisericii inutila si in detrimentul unitatii unei biserici.
L-am asigurat pe acest frate sa fie pe pace, ca nu ma duc sa dau crucile jos de niciunde. Ma-ntreb insa de ce oare de dragul pacii n-ar fi capabili unii sa renunte la crucea aia? Sa zica: „mai oamnei buni, sunt fratii nostri veniti de la ortodocsi, daca se simt jigniti hai s-o dam jos”. Ori pacea in „directia asta” nu-i buna, mai repede lucreaza sa le „scoatem bateriile”, la cei care indraznesc sa comenteze, ca sa nu se mai consume nici pe ei si nici pe altii. Probabil ca “scoaterea bateriilor” ar insemna la unii: excluderea sau disciplina!
La capitolul acesta au gresit si cei din Israel, au ajuns la un moment dat sa se inchine la o prajina (simbolul Jertfei lui Hristos), tocmai pentru ca nu L-au recunoscut pe Domnul in inaltarea acelui sarpe in pustie. De asemenea daca venea vreun profet al Domnului sa-i atentioneze, ii ucideau fara nici un pic de mila.
La fel istoria ne spune despre niste lupte ale iconoclastilor, dupa sute de ani de la inaltarea Domnului, unde au fost ucisi oameni, tot pentru idolatriile astea de cruci si tablouri, asta fiindca unii n-au inteles ca Hristos este viu si ca El si Cuvantul Sau trebuie sa ramana in centrul existentei noastre.
Asta a costat crestinismul ani de intuneric si teroare, ani in care Biblia a fost pusa deoparte si a primat teroarea, inchizitia, intunericul, materialismul si imbogatirea unor ierarhi, care se credeau alesi si imputerniciti de Dumnezeu, de fapt cei mai mari criminali din istoria crestinismului.

De aceea am gasit cu cale sa spun cateva lucruri legate “de dragul pacii”, lucruri care ajung sa ne distruga marturia si starea care-ar vrea Domnul s-o avem in biserici, pana la urma sa distruga bisericile.

1. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a renuntat la acoperitoarea femeii casatorite in adunare, chiar daca aceasta practica este un respect fata de autoritatea lasata de Dumnezeu in Biserica Lui.

2. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la o muzica lumeasca, „rock crestin” si alte genuri de muzica lumeasca. Asta cu toate ca Dumnezeu n-are nevoie de chipul veacului ca sa fie slavit in adunarile bisericii si nici ca sa fie propovaduit.

3. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la o tinuta care seamana cu chipul si moda acestui veac, ne asemanam cu lumea si nu cu viziunea biblica a crestinului care trebuie sa se sfinteasca: trup, suflet si duh.

4. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la propovaduirea altor evanghelii, a prosperitatii, a ecumenismului, a misticimului carismatic,emergente, neocalvinista si alte inventii scornite de te miri ce „vedete evanghelice”, asta stiind ca Norma noastra ramane Hristos Domnul si Cuvantul Sau.

5. In unele adunari s-a ajuns la abuzuri si excluderi, „de dragul pacii”, unora li „s-a scos bateriile” ca sa nu se consume pe degeaba si sa nu-i mai deranjeze pe unii care vor sa impuna lucruri bisericii, de care de altfel poate sa fie scutita si protejata.

6. In unele adunari s-a ajuns la o traire ca in lume, „de dragul pacii”, asa ca nu mai faci diferenta azi intre pocait si nepocait, vorbesc la fel, traiesc la fel, nu le pasa la fel ca lumii, au ca scop materialismul, bogatia, placerile acestei lumi ectc. Ca pe vremea lui Noe, cam asa sunt vremurile din urma, asa ne invata si Scriptura.

Deci, dragul meu, neoprotestant frustrat “de dragul pacii”, sa stii ca acest verset este valabil in legatura cu subiectul dezvoltat aici:
Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici care strica viile; caci viile noastre sunt in floare. (Cint.2:15)
Traim vremuri in care daca nu veghem, in foarte scurt timp, cateva generatii, o sa aratam ca lumea si nu o sa mai fie nici o diferenta intre noi si ei.
Traim vremuri in care minoritatea care mai doreste inca sa ramana langa Scriptura este ironizata si anihilata, daca se poate.
Traim vremuri din urma, in care unii invoca „de dragul pacii” ca sa auda mesaje care sa le gadile urechile:
Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. (2Tim.4:3)

Simion Ioanas