Scrisoare pentru tineri

   Eram mai demult intr-o biserica, impreuna cu prietena mea. Ne propusesem de curand, indiferent ce vedem in neregula in biserica, indiferent cat de slaba e predica, indiferent cat de adormiti sunt cei din biserica sau ce vedem ca se intampla rau, sa ne straduim sa avem un castig de pe urma venirii la biserica. Si astfel, am luat hotararea ca sa gasim macar un lucru bun care sa ne hraneasca si sa ne ajute, sa un faca zadarnica venirea noastra la biserica, asa cum ar fi facut-o amraciunea din inima.

   Ca si cum cel rau ar fi stiut asta, am "nimerit’ in acea duminica intr-o biserica unde fusese invitat grupul nostru de inchinare, mult diferita de modul nostru de inchinare. Mi se parea o pestera, un ritual plictisit pe care il indeplineau cei de acolo doar pentru a-l indeplini. Imi era foarte greu sa respect hotararea pe care am luat-o cu ceva timp in urma impreuna cu prietena mea. In plus de asta, am vazut la doua randuri in fata mea doi tineri ( o fata si un baiat) care tot timpul slujbei s-au pipait pur si simple si stateau imbratisati. Incercam sa fac abstractie si sa ma concentrez la cel care predica. Dar acesta cred ca avea defectul lui Moise... se balbaia si cand citea din Biblie, nu mai spun cand trebuia sa spuna ceva pe marginea textului...

   In fine, ma chinuiam pur si simplu, si la un moment dat, mi-a trecut prin cap sa ne ridicam si sa plecam. Ma uitam cu coada ochiului la prietena mea sa vad cum rezista ea. Rezista eroic, asa ca am zis ca pot si eu sa rezist si sa gasesc ceva care sa ma ajute. M-am rugat in gand sa-mi dea Dumnezeu putere si am asculatat mai departe incercand pe cat se putea sa fac abstractie de imaginea pasionala dintre cei doi tineri cu doua randuri mai in fata. Deodata, cel care era in fata si predica a citit un verset care mi-a fulgerat mintea: " A trai este Hristos, a muri este un castig". Şi apoi, a trecut mai departe fara sa explice nimic, a sarit la alt subiect. Dar pentru mine se oprise totul. Auzisem de mii de ori versetul acela, dar in ziua aceea mi s-a oprit mintea . Cum adica? Ce vroia sa insemne? Am avut o lumina si o intelegere in duhul meu in acel moment. Eu sunt in perioada de logodna. Mai am 4 luni si voi avea nunta cu preaiubitul meu. Toata aceasta perioada nu traim decat unul pentru altul, dornici si insetati unul de altul, 24 de ore din 24 cu gandul unul la celalalt, pregatind nunta, dorind sa vina mai repede data fixata, bucurandu-ne de fiecare clipa petrecuta impreuna, de fiecare zambet, de fiecare privire a unuia pentru celalalt. Scopul nostru acum, tinta noastra este data nuntii; ne pregatim pentru ea; o dorim si tanjim sa vina mai repede. Asa am inteles eu acel verset.

   Viata pe pamant este ca o logodna cu Isus, iar moartea este nunta. Ar trebui sa traiesc toata viata fata de Isus asa cum traiesc aceste 4 luni fata de viitorul meu sot. Iar daca se va intampla sa mor, sa fie clipa cea mai fericita asa cum va fi nunta mea... cui i-a fost frica si s-a temut de ziua nuntii? Cine nu isi doreste ziua nuntii? Asa este si moartea. De ce sa ne fie frica si sa ne temem? Cand aceasta este nunta cu Isus? Facand aceasta paralela intre relatia mea de acum cu preaiubitul meu si ceea ce spunea Pavel in acel verset, am inteles la ce nivel inalt ajunsese Pavel si ce inseamna mai exact acel verset, unde trebuie sa ajungem in relatia cu Hristos.

   Mi-am dat seama ca relatia mea de zi cu zi cu Hristos nu are frumusetea si pasiunea pe care o are relatia cu logodnicul meu. Ca nu privesc moartea la fel ca o nunta cu Hristos. Ca o concluzie, a trai pentru mine nu insemna Hristos, iar a muri nu va fi un castig. Si toate acestea le-am inteles in aceea biserica, in aceea duminca... la aceea slujba...