Sa spargem vasul de alabastru !

Sa spargem vasul de alabastru !

Maria Magdalena in casa lui Simon leprosul in Betania a spart vasul de alabastru cu mir de nard curat pentru al turna pe capul Domnului.

Alabastrul era un vas de lut poros, special folosit ca parfumul să emane mirosul încet şi atât cât era nevoie să facă aerul din apropierea lui plăcut, fără a fi nevoie să fie spart. In Orient folosirea mirului mirositor în cantitate aşa de mare se folosea doar la îmbălsămare. Evangheliile spun că mirul era „foarte scump”, de „nard curat”.

Si Domnul I-a inteles iubirea si menirea, gestul ei de iubire traita care face si astazi o lucrare de evanghelizare.

Pasajele din scriptura care relateaza fapta ei ne aduc parfumul iubirii.

Probabil ca ea investise o avere in vasul de alabastru, o avere folosita pentru cer si sigur era saraca dar bogata in iubirea ei.

Vase de alabastru… fiecare din noi le tinem cu zgarcenie si cu teama de a nu le sparge, de a le pastra pentru noi, de a nu risipi….

Daruim firmituri de iubire si ni se pare zilnic ca facem prea mult pentru cei din jurul nostru.

Sa-I dau si sa nu merite ? Risipa….

Poate si un zambet ni se pare prea mult. Risipa…

Sa te apleci cu dragoste asupra semenului tau. Risipa de timp, risipa de vorbe, de fapte…

Nu dam pentru ca nu luam de la izvor, nu ne umplem vasele noastre de alabastru din dragostea divina.

Ea a facut un lucru frumos pentru mine ! a spus Domnul

Risipa! a spus Iuda…..

Ea a facut un lucru frumos pentru mine a spus Domnul si intotdeauna fapta ei va fi spusa acolo unde evanghelia va fi propovaduita. Si aceasta fapta a trecut peste 2000 de ani.

Cat de mult a risipit ! a spus Iuda si poate si ceilalti gandeau… banii acestia ar fi putut sa fie dati saracilor.

Nu putem sa avem si vasele de alabastru intregi si parfumul lor curat in faptele noastre.

Sacrificiul sta la baza iubirii.

Sa spargem vasele de alabastru, nu va fi un lux prea mare sa ne manifestam dragostea in familie si sa facem sarbatoare in familiile nostre , sa ne aplecam asupra celui de langa noi cu dragostea totala revarsata vestindu-l pe Domnul, sa facem sarbatori in bisericile noastre…

Suntem vase de alabastru la modul figurat, sa iesim din albiile sufletului nostru si sa ne “spargem’ pentru cer.

Iubirea din Hristos este un izvor nesecat, nu vom pierde, nu ne vom cheltui pe noi insine ci vom renaste.

Cata finete din partea Domnului Isus, el nu a precizat nimic despre gandul lui Iuda !

Ce urat din parte lui Iuda, ce fapta urata, am spune noi desi ar trebui sa fim atenti cu noi insine..

Dar mai mult decat orice, sa privim la vasul de alabastru care a fost spart de Domnul Isus Hristos la Golgota pentru fiecare din noi, parfumul lui a fost turnat pe capul fiecarui dintre noi pentru vesnicie.

Sa facem un lucru frumos pentru Domnul si sa nu strigam Risipa precum Iuda, nici sa incercam sa acoperim risipa cu 30 de arginti ca pret al tradarii……