RUGĂCIUNEA CA ZI A MULŢUMIRII

Deut. 26.5-11 Apoi să iei iarăşi cuvântul şi să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: „Tatăl meu era un arameu pribeag, gata să piară; s-a coborât în Egipt cu puţini inşi şi s-a aşezat acolo pentru o vreme. Acolo a ajuns un neam mare, puternic şi mare la număr. Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit şi ne-au supus la grea robie. Noi am strigat către Domnul Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne-a auzit glasul şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre. Şi Domnul ne-a scos din Egipt, cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni. El ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, tară în care curge lapte şi miere. Acum, iată, aduc cele dintâi roade din roadele pământului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne!” Să le pui înaintea Domnului Dumnezeului tău şi să te închini înaintea Domnului Dumnezeului tău. Apoi să te bucuri, cu levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunătăţile pe care ţi le-a dat Domnul Dumnezeul tău ţie şi casei tale.

Sărbătoarea primelor roade închinate Domnului, în tovărăşia levitului şi a străinului care se va fi găsit în ţară la acel moment, era o zi de bucurie şi mulţumire. Mărturisirea pe care o făcea înaintea Domnului agricultorul evreu era, în definitiv, o recunoaştere a faptului că el nu este decât un simplu administrator al pământului peste care adevăratul proprietar este Dumnezeu Însuşi. Trecerea în revistă a unor secvenţe din viaţa pariarhilor evrei la binecuvântarea primelor roade sunt tot atâtea motive de mulţumire pentru harul şi credincioşia lui Dumnezeu care Şi-a ţinut promisiunea şi le-a dat urmaşilor lui Avraam pentru totdeauna „Ţara în care curge lapte şi miere”. Noi creştinii, ca străini şi călători, asemenea acestor închinători evrei, nu suntem scutiţi de suferinţe şi necazuri pe drumul cel îngust al crucii, dar cheia biruinţei noastre este mulţumirea către Dumnezeu pentru toate lucrurile. Şi în vreme bună şi în vreme rea apostolul Pavel scrie pentru creştinii tesaloniceni următoarele îndemnuri, pe care le putem considera adevărate porunci ale Duhului Sfânt: „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Isus cu privire la voi.” (1 Tes. 5.17-19)