RUGĂCIUNEA CA UN CÂNTEC

Deut. 32.1-4 „Luaţi aminte ceruri şi voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele. Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeaţă, ca picăturile de ploaie pe iarbă! Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat."

În Deut. 31.19 cântăreţul Moise poate fi asemănat cu psalmistul David când le cere evreilor să scrie fiecare personal această cântare, din care eu am redat doar patru versete. În total această cântare, pomenită şi în Apocalipsa lui Ioan, la cap. 15.3, are 43 de versete. Nu numai că evreii trebuiau să o scrie, dar li s-a cerut să-i înveţe şi pe copiii lor s-o cânte spre slava lui Dumnezeu. În felul acesta cântarea lui Moise va deveni în viaţa lor martorul lui Dumnezeu atunci când israeliţii Îl vor părăsi în viitor pe Iehova cu scopul ca să se închine idolilor. Doresc ca Duhul Sfânt care l-a inspirat pe Moise cu strofele acestei cântări să inspire şi rugăciunile noastre astfel încât caracterul lui Dumnezeu să devină roada Duhului în noi. Cerurile şi pământul sunt convocate să asculte strofele cântării. De aceea când ne rugăm să luăm bine seama la expresiile şi atitudinile inimilor noastre ca nu cumva să fim în dezacord cu ceea ce cântăm sau ne rugăm. Noi nu putem aduce roade vrednice de pocăinţa noastră dacă ploaia Duhului Sfânt nu cade pe solul inimii. Asta îşi doreşte şi Moise în cântarea lui. Numai aşa el poate vesti Numele Domnului în faţa poporului iar cei ce-l ascultă pot să intre în rezonanţă cu adevărurile cântării, care se transformă în rugăciune la un moment dat. Dumnezeu Îşi arată caracterul Său neschimbat şi imuabil de Stâncă a veacurilor prin lucrările puternice de răscumpărare a poporului pe care şi l-a ales. Dumnezeu este credincios şi drept în toate deciziile Sale chiar dacă noi, din nefericire, ne abatem uneori de la căile Lui. „El este drept şi curat”, spune Moise în versetul patru, dând astfel un model de curăţie incontestabil inimilor noastre. Fie ca rugăciunile pe care le înălţăm spre cer să capete aripi de slavă ca această cântare a psalmistului Moise. Iar când va veni Domnul Isus în slava Sa cea nepătată să le unim, în calitate de biruitori ai păcatului, cu cântarea Mielului care va suna astfel: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al veacurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt şi toate popoarele vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” (Apoc. 15.3b-4)