RUGĂCIUNEA CA UN ANGAJAMENT

Gen. 28.20-22 Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: ”Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” Suntem tentaţi să atribuim angajamentului lui Iacov, prin rugăciune, un caracter mercantil: îţi dau Doamne zeciuiala ca Tu să-mi dai binecuvântarea. Dar nu acesta este adevărul deoarece aici este vorba în primul rând de corectitudinea şi integritatea celor doi parteneri: Dumnezeu şi omul. Dumnezeu ne-a dat viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi puterea de muncă, familia, ş. a. m. d. Care este datoria noastră de onoare înaintea Creatorului şi Mântuitorului nostru? Iacov a sesizat-o foarte bine: ”Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” Să nu uităm că Iacov nu se afla sub Legea lui Moise. Uneori ne poticnim de faptul că Iacov introduce în rugăciunea sa expresia ”dacă”. De pildă, în limbajul popular expresia ”cred” poate exprima, e-adevărat îndoială, dar nu neapărat. Cuvântul ”cred”, ca verb biblic, exprimă certitudine absolută, şi anume faptul că Dumnezeu este absolut corect în relaţiile cu oamenii Săi. Biblia cultivă prin ascultarea noastră caracterul lui Dumnezeu care este roada Duhului. Deci, oricum am judeca lucrurile, Dumnezeu rămâne credincios în relaţiile cu oamenii Săi indiferent de perioada istorică în care aceştia au trăit. Astfel binecuvântarea ca rezultat al ascultării şi blestemul din cauza neascultării omului se confruntă pe scena vieţii noastre aşteptând alegerea personală. Iacov a făcut această alegere înaintea călătoriei sale spre Haran. Noi toţi suntem într-o călătorie plină de riscuri spre Patria cerească, Noul Ierusalim. Dumnezeu ne însoţeşte şi ne ajută atâta vreme cât ascultăm poruncile Sale şi Îi suntem credincioşi oriunde ne-am afla. Nu vom fi scutiţi total de necazuri, cum nici Iacov n-a fost scutit. Dar în toate acestea suntem biruitori prin purtarea de grijă a harului lui Dumnezeu.