Roade şi rodire

Dumnezeu ne-a îngăduit să gustăm parțial din roadele Canaanului ceresc. În fiecare zi ne săturăm din ceea ce am găsit în viața trăită în El. Vedem rezultatul trăirii în ascultare de Domnul în familiile noastre și în succesul pe care îl avem în diverse aspecte ale vieții. La fel cum iscoadele trimise de Moise (Numeri 13.3) s-au întors cu bunătăți și cu roade nemaiîntâlnite, așa suntem și noi astăzi, beneficiarii unei vieți din belșug.

Numai că de prea multe ori nu depășim condiția de iscoade, încercând parcă să luăm pe furiș și pe fugă câte ceva din ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru noi, fără a fi gata să plătim prețul ascultării întru totul de El. Și astfel, la vederea primilor „uriaşi”, prea uşor reducem intensitatea relaţiei cu Tatăl din ceruri. Uriaşii din viaţa noastră sunt de temut atâta timp cât nu suntem atenţi la chemarea Domnului şi la promisiunile Lui. Încercările neacompaniate de credinţă, poftele şi patimile cărora nu le facem faţă datorită slabei noastre relaţii cu Domnul, în Duhul Sfânt, pasiunile sau hobby-urile noastre, pentru care cheltuim prea mult timp, răpindu-ne astfel din timpul pe care ar trebui să I-l acordăm Domnului, iată uriaşii cu care avem de luptat, într-un fel sau în altul.

Dacă ne dorim să intrăm cu bine în Țară și să rămânem acolo pentru a o locui, lor va trebui să le ținem piept. Cei mai mulți, însă, renunță să se mai lupte cu aceștia. Sunt mai degrabă tentați să se întoarcă înapoi în Egiptul lor drag, adică la viața seacă, lipsită de pasiune pentru Hristos, la viața presărată cu bucurii mărunte și mici plăceri ce le alimentează confortul, la bălăceala lor din noroiul păcatului, în vechile lor ateliere de cărămizi. Numai că și acest lucru este destul de greu de realizat. Pentru că, dacă vrei să ajungi din nou în Egipt, e nevoie să mai treci o dată prin pustie și Marea Roșie. Or, între timp apele au revenit în albie.Astfel, cei mai mulți rătăcesc din nou, după ce au gustat din bunătatea lui Dumnezeu, dar nici în Egipt nu reușesc să ajungă de tot.

Așa sunt cei ce se împart între Dumnezeu și lume, și păcat. Pentru mulți dintre ei, hotărârea de a nu mai lupta cu uriașii – încercare la care ar fi avut deja promisiunea Domnului că va lupta alături de ei – îi va secătui, iar viața lor spirituală se va topi undeva prin deșertul dintre Canaan și Egipt, dintre viață și moarte.

Auzim deseori despre oameni care, odată ce s-au depărtat de Dumnezeu, au parte numai de necazuri și pierderi grele în viața lor și văd că nu au nicio mângâiere. Pentru că, odată cu fiecare pas pe care îl fac dinspre Dumnezeu spre păcat, se îndepărtează tot mai mult de mâna Domnului. Copiii lui Israel l-au avut pe Moise ca mijlocitor între Dumnezeu și ei. Acum noi Îl avem pe Omul Isus Hristos (1 Timotei 2.5-6), care a oprit mânia lui Dumnezeu prin jertfa Sa de la Calvar. Astfel, am fost întorși de Hristos din drumul spre Egipt și suntem asigurați că, odată ce ne-am înscris pe drumul spre Canaan, El ne va fi alături, luptând împreună cu noi împotriva uriașilor.

Întotdeauna, însă, se vor găsi iscoade, oameni „binevoitori” care ne vor înmuia inima spunându-ne că nu se merită să plătim preţul pentru a intra în Ţara Promisă. Când astfel de oameni tind să te descurajeze, să-ți disprețuiască entuziasmul și dăruirea ta pentru Domnul, asigură-te că stai suficient de departe de ei. Stai mai degrabă în compania oamenilor care te îmbărbătează, care te încurajează să mergi înainte. Iosua și Caleb au luat poziție și au scos în evidență dependența lor de Domnul. N-au negat că se poate intra cu greu în Țara Promisă, n-au minimalizat pericolele de pe cale, dar i-au asigurat pe ceilalți că de partea lor este Însuși Dumnezeu. „Pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4.4). Iar din moment ce eşti pe cale, eşti cu Hristos şi nu te trezeşti că lupţi împotriva Lui (Matei 12.30).

Oamenii din viaţa ta îţi vor vedea trăirea, dorinţa ta de a intra în Ţara Promisă, vor vedea biruinţele tale şi ajutorul care îţi vine de la Domnul, şi vor dori să ţi se alăture. Pentru că „pomul se cunoaşte după roadă” (Matei 12.33). Te vei bucura în continuare de roadele Duhului, pentru că sunt prezente la tot pasul pe căile tale spre Ţara de Sus. Dar, la rândul tău, vei aduce ca roadă oameni care vin după tine, încurajați de viața și de pasiunea ta pentru Dumnezeu.

"Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui." (Matei 9.37-38)

Dan Daragiu