Revelatie si Inspiratie sau "Cine a scris Biblia?"
Cel ce deschide Biblia, se poate apropia de ea din doua directii, care caracterizeaza doua scoli cu opinii distincte: cea literara si cea analitica.
1. Unii privesc Biblia ca pe un produs literar al civilizatiei din orientului mijlociu, care poate fi studiat impreuna cu alte documente din aceiasi clasa, aparute in aproximativ aceiasi perioada. Unul din meritele acestei metode este ca ni-i descopera pe autorii cartilor biblice ca oameni normali, preocupati in viata si cu alte scopuri in acela de a primi revelatia lui Dumnezeu sau de a I se inchina prin tot felul de acte sacramentale. A sustine contrariul, si deci a-i izola pe autorii cartilor sfinte de viata cotidiana si de evenimentele contemporane, ar fi o incercare artificiala, contrara realitatilor istorice, care ne prezinta multe natiuni si o pluralitate de sisteme religioase care si-au intersectat cursul cu poporul si religia lui Iehove (2 Imp. 23:1-25). In acelasi timp insa, trebuie sa spunem ca o astfel de metoda comparativa prezinta cel putin cateva dezavantaje majore. Cea mai importanta este ca, in ciuda asemanarilor, intre cultura biblica si cultura altor civilizatii sau religii contemporane din jur exista deosebiri fundamentale. Realitatea ne obliga sa observam ca, in timp ce toate celelalte religii din orientul apropiat au disparut, religia lui Iehova este cu noi si astazi. Supravietuirea ei a fost inlesnita tocmai de elementele care o disting de toate celelalte forme religioase orientale.
2. A doua scoala de gandire, se apropie de Biblie cautand sa afle in primul rand ceea ce spune Biblia despre ea insasi. Aceasta nu inseamna o ignorare a istoriei, geografiei sau a religiilor din orientul mijlociu, caci pe toate acestea le vom gasi prezentate distinct in chiar paginile Bibliei! Aceasta inseamna insa o examinare atenta a catacteristicilor specifice care fac din Biblie un produs unic, imposibil de asemanat, comparat sau confundat cu vreuna din celelalte scrieri de literatura sau de religie ale lumii. O astfel de caracteristica specifica a Bibliei este idieia fundamentala ca Iehova, Dumnezeul creator transcendental, doreste si mentine o comunicare, un dialog cu poporul care i se inchina.
Biblia debuteaza cu o prezentare a modului in care a creiat Dumnezeu cerurile si pamantul. Urmeaza apoi imediat detalii despre facerea celei dintai perechi de oameni (Gen. 1:26) si despre primele dialoguri dintre Creator si Creatura (Gen. 1:28-30). Ni se spune apoi ca partasia initiala dintre Dumnezeu si om a fost fracturata de caderea lui Adam si Eva in pacat (Gen. 3:23), dar si ca in ciuda acestei rascoale a omului impotriva autoritatii divine, Dumnezeu a continuat sa comunice cu omenirea. si in Vechiul Testament si in Noul Testament, conceptul de baza care strabate toate cartile Bibliei si care este acceptat prin credinta de toate personajele Bibliei, este ca Dumnezeu l-a creiat pe om pentru partasie cu divinitatea. Ca sa mentina aceasta partasie, Dumnezeu S-a descoperit pe Sine oamenilor, iar dupa caderea lor, si-a exprimat dorinta de a reface partasia initiala ("umblarea cu Dumnezeu") printr-o si mai deplina revelatie a Persoanei si a planurilor Sale.
Revelatia divina
Dumnezeu S-a descoperit pe Sine lui Avraam, Moise, Samuel si multor altor persoane din Vechiul si Noul Testament. Profetul Amos merge asa de departe cu certitudinea despre intentia lui Dumnezeu de a comunica cu oamenii incat scrie: "Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-si descopere taina Sa slujitorilor Sai prooroci" (Amos 3:7). Acest concept al "revelatiei" ("descoperirii") poate fi intalnit cu o notabila frecventa in foarte multe carti ale Bibliei.
Insemnatatea termenului. Cuvantul "revelatie" poate avea un sens activ sau unul pasiv, dupa cum el numeste sau actul prin care Dumnezeu comunica cu oamenii sau continutul mesajului comunicat ("descoperit").
In Vechiul Testament primeaza sensul activ. El descrie procesul prin care Dumnezeu a intrat in legatura cu anumite persoane, ce cuvinte le-a spus, ce fel de vise sau viziuni le-a dat, si prin ce fapte S-a facut cunoscut.
In Noul Testament, apare cu intensitate sensul pasiv al termenului, identificand calitatea si semnificatia mesajului care ne-a fost transmis, precum si imensa responsabilitate pe care o avem in fata lui.
Revelatie prin fapte si revelatie prin cuvant. Este evident ca Dumnezeu se "descopera" pe Sine prin lucrarile pe care le face. Scoaterea poporului Sau din Egipt, impreuna cu toate acele minuni care au insotit-o, este una dintre cele mai mari revelatii ale lui Iehova din Vechiul Testaemnt. Aceasta revelatie prin fapte sau lucrari a fost insa insotita si de o revelatie prin cuvinte. Iehova a vorbit cu oamenii care va fi semnificatia lucrarii Sale inainte de Exod (Exod 3:2-10), in timpul Exodului (Exod 12:12) si dupa exod (Exod 20:2).
"Atunci le-am zis: "lepadati fiecare uraciunile care va atrag privirile si nu va spurcati cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!"
"Dar ei s-au razvratit impotriva Mea si n-au vrut sa Ma asculte. Nicunul n-a lepadat uraciunile care ii atrageau privirile si n-au parasit idolii Egiptului. Atunci am pus de gand sa-Mi vars mania impotriva lor, in mijlocul tarii Egiptului. Dar am avut in vedere Numele Meu, ca sa nu fie pangarit in ochii neamurilor printre care se aflau si in fata carora Ma aratasem lor, ca sa-i scot din tara Egiptului. si i-am scos astfel din tara Egiptului, si i-am dus in pustie" (Ezec. 20:6-10).
Este clar ca Dumnezeu a considerat ca revelatia prin lucrarile Sale nu este suficienta. Slujitorii Lui din fiecare generatie au continuat sa le "aminteasca" celor din jur despre "lucrarile" din trecut si sa le "lamureasca" semnificatia lor spirituala. Fara semnificatia lor teologica, lucrarile lui Dumnezeu s-ar fi pierdut repede in negura uitarii.
Revelatia prin lucrari si prin cuvant nu s-a produs doar ca o marturie rece despre un Dumnezeu distant, desprins de existenta cotidiana. Dimpotriva, revelatia a avut intotdeauna intentia de a le reaminti oamenilor ca scopul final al lui Dumnezeu este sa se implice total in viata omenirii si sa-i readuca pe oameni in partasia familiei divine. Istoria revelata in Cuvantul lui Dumnezeu este o naratiune rascumparatoare. Ea urmareste refacerea intimitatii dintre Creator si creatura. Chiar si cand sunt punitive in natura (pedepse, judecati, nenorociri), lucrarile savarsite de Dumnezeu ne descopere ca in esenta ei, voia lui Dumnezeu este buna si binevoitoare. Tot ce face Dumnezeu, face spre binele nostru.
Termenul principal pentru a denumi "revelatia" este in Vechiul Testament "gala" (a desveli, a lasa deschis, a expune), iar in Noul Testament "apokalypto" (de la grecescul "apokalopsis" - a descoperi, a comunica un mesaj, a dezveli).
Necesitatea revelatiei divine. Pot fi date doua motivatii fundamentale pentru revelatie. In primul rand,"Iehova" exista dincolo de granitele limitelor noastre de spatiu si timp. Apostolul Pavel, vorbind filosofilor din Atena, incearca sa puna in cuvinte aceasta realitate "transcendentala":
"Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini. El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile. El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi. Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostrii: "Suntem din neamul lui... " (Fapte 17:24-28).
Unul dintre cosmonautii sovietici care s-a intors din spatiul cosmic a spus ca nu L-a vazut pe Dumnezeu acolo. Din felul in care ne descopere Biblia natura lui Dumnezeu, nici nu ne putem astepta sa-L intalnim prin intermediul simturilor noastre. El ne-a asezat anumite "hotare" peste care nu putem trece "dincolo". Cunoasterea lui Dumnezeu nu este posibila decat daca Dumnezeu insiusi ia initiativa si ni se "descopere", comunicand cu noi pe cai prin care "l putem intalni si intelege. Biblia ne spune ca Dumnezeu foloseste cai adatate simturilor noastre de fiinte care traiesc intr-un trup cu cinci simturi. El "vorbeste", ni se arata ca sa-L putem "vedea"; simtim cum se cutremura pamantul in prezenta Sa.
In al doilea rand, Biblia ne spune ca, prin Adam si Eva, omenirea a "cazut" in pacat si este lipsita de slava lui Dumnezeu. Poetul crestin Costache Ioanid scria pe drept cuvant ca:
"Inaite de a fi ceea ce suntem,
Am fost aceea ce vom fi,
Caci moartea nu-i o nimicire,
Ci-i noaptea inspre-o noua zi!"
Ca o pedeapsa pentru neascultare, Dumnezeu l-a facut pe om, pentru o vreme,"mai prejos de ingeri". Expresia ne lasa sa intelegem ca statutul si starea noasttra actuala este una de "fiinte handicapate temporar"."n aceasta temnita a pacatului, glasul lui Dumnezeu nu ajunge la noi decat daca Dumnezeu se coboara la noi, ca un act de favor nemeritat, cu scopuri de recuperare.
Relatie generala si revelatie speciala. Biblia ne spune ca Dumnezeu s-a revelat tuturor oamenilor prin lucrarile pe care le-a facut."n afara de aceasta "revelatie generala", Biblia ne prezinta cazuri de "revelatie speciala", incidente in care Dumnezeu le-a vorbit in mod expres doar anumitor persoanealese din suvoiul umanitatii.
In categoria "revelatiei generale" putem enumera sapte "editii" ale revelatiei adevarului divin.
1. - Scrisa in natura creata:
"Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui" - Ps. 19:1
"Insusirile nevazute ale Lui, puterea lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El" - Rom. 1:20
2. Scrisa inconstiinta umana:
"Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea lLegii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Christos, lucrurile ascunse ale oamenilor" - Rom. 2:14-16
3. Scrisa pe table de piatra:
"Domnul a zis lui Moise: "Suie-te la Mine pe munte si ramai acolo. Eu iti voi da niste table de piatra cu Legea si poruncile, pe care le-am scris pentru invatatura lor" - Exod 24:12
4. Isus Christos - Cuvantul intrupat:
"Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal" - Ioan 1:14
5. Scrisa in cartile toata Biblia:
"Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire" - 2 Tim. 3:16
6. Scrisa in inimile credinciosilor:
"Voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor: Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu" - Evrei 8:10
7. Scrisa prin viata publica a credinciosilor:
"Voi sunteti epistola noastra, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii. Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Christos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, cu cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niste table de piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne" - 2 Cor. 3:2-3
In categoria "revelatiei speciale" putem enumera visurile, vedeniile si comunicatiile verbale.
"Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis. Nu tot aa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului" - Num. 12:6-8
Din punct de vedre calitativ, revelatia lui Dumnezeu si-a atins punctul maxim in intruparea Fiului Sau, Isus Christos:
"Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi, in locurile prea inalte" - Ev. 1:1-3
Revelatia progresiva. Cine citeste Vechiul Testament, isi da seama foarte repede ca Dumnezeu nu le-a descoperit de la inceput oamenilor totul despre fiinta si palanurile Sale. El a preferat sa le dea revelatia in secvente progresive care au adaugat fiecare la ceea ce era deja cunoscut din revelatiile anterioare. De exemplu, Dumnezeu si-a facut cunoscuta voia ca Avraam sa paraseasca tara sa (Gen. 12:1) si sa mearga intr-o tara pe care o vor mosteni urmasii sai (Gen. 12:7). Mai tarziu, Dumnezeu le-a descoperit ca acesti urmasi ai lui Avraam vor stapani tara promisa doar dupa ce vor fi asupriti intr-o tara straina pentru un timp de 400 de ani (Gen. 15:13). Acest caracter progresiv al revelatiei este evident in toate cartile Bibliei si este ilustrat cum nu se poate mai bine de "secventele de revelatie" pe care le-au avut profetii despre "slava viitoare."
Conceptul de revelatie progresiva nu trebuie inteles doar ca o adaugire cantitativa de informatii, ci si ca o progresie calitativa a mesajului ei. De exemplu, Isus Christos a spus clar ca El a venit ca "nu ca sa strice Lega sau proorocii, ci ca sa le implineasca" (Mat. 5:17). Aceasta "implinire" sau atingere a scopului initial avut de Dumnezeu, nu distruge Legea sau proroocii (Vechiul Testament), ci le adauga o "noutate", prin contrast cu care ele devin "invechite." "n acest sens, autorul epistolei catre Evrei poate spune: "Prin faptul ca zice: "Un nou legamant", a marturisit ca cel dintai este vechi" (Evrei 8:13). Prin urmare, Vechiul Testament, ca intreaga revelatie din trecut, ramane Cuvantul lui Dumnezeu, dar trebuie reanalizat si inteles in lumina revelatiei mai complete a Noului Testament. Comentatorii Biblaiei obisnuiesc sa spuna pe drept cuvant ca: "Noul Testaemnt s-a aflat in samanta in cel Vechi, iar Vechiul Testaemnt se intelege lamurit doar in lumina complecta a celui Nou."
Revelatia salvatoare. Biblia ne spune ca Dumnezeu nu ne-a dat revelatia doar ca sa ne satisfaca curiozitatea umana, ci ca sa-si implineasca scopul Sau primordial, care este mantuirea noastra. tinta lui Dumnezeu este sa refaca umanitataea cazuta in pacat si s-o readuca in partasia desavarsita a unitatii divine: "Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii" (Ioan 17:24)."Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El (Christos), si sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant, cat si ce este in ceruri, facand pace, prin sangele crucii Lui" (Col. 1:19-20).
Din aceasta cauza, revelatia lui Dumnezeu trebuie sa intalneasca in noi un raspuns de incredere si ascultare deplina. Ca revelatia sa-si implineasca scopul cu Avraam, a trebuit ca Avraam sa paseasca prin credinta si sa inceapa o viata de totala supunere fata de Dumnezeu. Tot la fel stau lucrurile cu oricare alta revelatie data de Dumnezeu in Scriptura. O multime de barbati si femei au auzit revelatia raspandita prin cuvintele Domnului Isus in perioada in care traia El pe pamant. Urechile si mintile lor au fost in contact cu adevarul divin. Aceasta revelatie nu si-a atins insa scopul decat in viata acelora care au avut credinta si care au fost gata sa I se supuna lui Dumnezeu:
"Multi din ucenicii Lui, dupa ce au auzit aceste cuvinte, au zis: "Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?"... Din clipa aceea, multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi si nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: "Voi nu va duceti?"
"Doamne", I-a raspuns Simon Petru,"la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice. si noi am crezut si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Christosul, Sfantul lui Dumnezeu" (Ioan 6:60,66-69).
Revelatia scrisa. Biblia nu ne spune nicaieri ca toata revelatia raspandita de-a lungul timpului de Dumnezeu este cuprinsa in paginile scrise. Dimpotriva, evangheliile ne spun clar ca "Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a facut Isus, care, daca s-ar fi scris cu deamaruntul, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris" (Ioan 21:25). La fel sta situatia cu fiecare generatie care a trait sub lumina revelatiei divine in Vechiul Testament. Multe din mesajjele lui Dumnezeu nu au fost destinate decat celor care au trait in acea generatie. Totusi, pentru invatatura generatiilor viitoare, anumite parti ale revelatiei au fost destinate sa fie inregistrate in scris si pastrate. Rezultatul este culegerea de texte inspirate pe care le gasim intre copertile Bibliei.
Majoritatea inregistrarilor scrise sunt cronici ale planului facut de Dumnezeu pentru rascumpararea lumii. Biblia ne invata ca Dumnezeu a hotarat scurgerea istoriei intr-o serie de secvente succesive in care evenimentele duc spre un punct culminant in care se va implini voia Sa desavarsita. Oameni alesi de Dumnezeu au fost "inspirati" sa scrie aceste evenimente pentru invatatura si pregatirea generatiilor viitoare:
"Si avem cuvantul proorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre. Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nici o proorocie din Scriptura nu se talcuieste singura. Caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant" (2 Petru 1:19-21).
"Pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre. Proorocii, care au proorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mantuirea aceasta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare... . Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce va vestesc Evanghelia, prin Duhul Sfant trimis din cer si in care chiar ingerii doresc sa priveasca" (1 Petru 1:9-12).
"Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsitul veacurilor" (Rom. 10:10).
Revelatia scrisa inspirata de Dumnezeu. Cu toate ca "inspiratie" nu este un cuvant biblic, el descrie un concept exprimat in terminologia scripturii. Cuvantul folosit in traducerea romaneasca este "insuflat" ("Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos... " - 2 Tim. 3:16)."n originalul grec, termenul folosit este "theopneustos" (de la Thoes = Dumnezeu si pneuma = suflare). Putem spune ca "Biblia este inspirata de Dumnezeu", in sensul ca Dumnezeu i-a influentat pe oameni sa astearna pe hartie exact cuvintele pe care le citim noi astazi. Asta nu inseamna ca in Biblie nu sunt si pasaje in care intalnim intelepciunea si cuvintele oamenilor sau chiar a demonilor. Inspiratia Scripturii a determinat insa care din aceste cuvinte sa fie inregistrate in scris si care nu.
Inspiratia cartilor biblice nu trebuie confundata cu "inspiratia" despre care vorbim atunci cand ne referim la produsurile exceptionale ale geniilor umani. Noi spunem ca Shakespeare a fost inspirat sa scrie sau ca Micheloangelo a fost inspirat cand a creat opere de arta, dar aceasta inspiratie nu este de origine divina, ci doar o exprimare neobisnuita a capacitatii omului de a crea. Aceasta forma de "inspiratie" este mai degraba o expresie a capacitatilor umane duse la extrem, o depasire a normelor de mediocritate generale."Inspiratia divina" prezenta in Biblie o face un produs al divinitatii, un mesaj pornit de la Dumnezeu spre umanitatea cazuta in ruina pacatului.
Revelatia primita prin Duhul Sfant. Agentul principal al revelatiei este Duhul Sfant, cea de a treia persoana a triunitatii divine. Ambele termene folosite in Vechiul si Noul Testament pentru "duh" pot fi traduse "vant" sau "suflare". Ideia din spatele terminologiei este ca Scriptura este "insuflata" de Dumnezeu si a fost primita de cei care au scris-o, tot asa cum se primeste aerul in plamani prin "inspiratie". Orice incercare de a intra in detaliile procesului prin care Duhul Sfant le-a transmis oamenilor ce trebuie sa scrie se va izbi intotdeauna de neputinta noastra de a intelege fenomenele spirituale. Asemenea vantului,"Duhul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul; dar nu sti de unde vine, nici incotro merge" (Ioan 3:8).
LANTUL DE REVELATIE PRIN BIBLIE
DUMNEZEU
I
I
REVELATIA (Dumnezeu se descopere pe Sine oamenilor)
I
I
INSPIRATIA (Dumnezeu calauzeste oamenii in scrierea cartilor Bibliei)
I
I
RECUNOASTEREA (Dumnezeu convinge oamenii sa accepte cartile sfinte)
I
I
CANONIZAREA (Biblia este formata ca o culegere de carti)
I
I
PASTRAREA (Biblia este copiata exact si multiplicata)
I
I
TRADUCEREA (Biblia este daruita tuturor neamurilor)
I
I
OBSERVAREA (Biblia este citita si cunoscuta)
I
I
ILUMINAREA (Duhul Sfant lamureste launtric textul Bibliei)
I
I
INTERPRETAREA ("Ce?","De ce?" si "Pentru ce?" este scris in Biblie)
I
I
APLICAREA (Oamenii pun principiile Bibliei in practica zilnica)
Revelatia scrisa prin agenti umani. Venita la noi prin intermediul oamenilor inspirati sa scrie, Biblia pastreaza aroma personalitatii fiecarui autor al cartilor sfinte. Putem distinge personalitatea lui, stilul, pasiunile lui, educatia primita, precum si conditiile sociale in care a trait. Psalmistii scriu in versuri, autorii proverbelor foloseste rima populara, iar elegantul limbaj folosit de Isaia se deosebeste clar de felul in care folosesc cuvintele Amos si Osea."n procesul inspiratiei, Duhul lui Dumnezeu a lucrat asupramintii celor care au scris intr-un mod tainic, ce nu le-a anulat sau deformat personalitatea.
Ca rezultat final al inspiratiei, Biblia este in intregime un produs divin, dar tot in intregime si un produs uman. Aceasta aparenta contradictie nu se paote solotiona decat daca ne aducem aminte ca si Domnul Isus, Cuvantul intrupat, a fost o astfel de paradigma: suta la suta Dumnezeu si suta la suta om (Dumnezeu adevarat si om adevarat).
Revelatia literala. Biblia sustine ca tot cuprinsul ei este de origine divina. Asta nu inseamna ca fiecare cuvant este izvorat in intelepciunea lui Dumnezeu, ci mai degraba ca fiecare cuvant a fost acceptat sa fie in Biblie prin intelepciunea divina a Duhului Sfant. Pasaje in care ne intalnim cu sectiuni din cronicile de curte ale imparatilor pagani, decrete ale lui Cir, fragmente citate din lucrarile poetilor greci, sau ganduri de ale diavolului, nu sunt in Biblie ca mesaje ale lui Dumnezeu pentru noi, ci doar ca decor omenesc si demonic in care se desfasoara lucrarea mantuitoare a revelatiei rascumparatoare. Minciunile sarpelui in gradina Edenului, ispitirile cu care a cautat sa-L distruga pe Christos, sovaielile uamne si neascultarile de tot felul, sunt toate legate prin inspiratie intr-un manunchi din care iese in evidenta planul lui Dumnezeu cu noi si directiile pe care trebuie sa mearga fara sovaire ascultarea noastra.
"Inspiratia literala" inseamna ca fiecae cuvant din originalul scrierilor a fost asezat acolo pentru ca Dumnezeu, numai Dumnezeu si intru-totul Dumnezeu a hotarat asa. Ca sa fie precis a in ansamblul ei, revelatia biblica a trebuit sa fie absolut de precisa in aranjarea fiecarui cuvant scris. Aceasta nu inseamna ca fiecare Dumnezeu a dictat fiecare cuvant, ci, mai degraba, ca Dumnezeu a influentat mintea umana a celor care au scris, facandu-i sa aleaga din vocabularul familiar lor exact acele cuvinte, ganduri si expresii care au imbracat mai bine mesajul originat in mintea divina."n acest sens, si numai in el, putem spune ca fiecare cuvant folosit de cei ce au scris cartile sfinte este "cuvantul lui Dumnezeu."