Respins, cu fițuica în mână

Respins, cu fițuica în mână

Îmi amintesc cu nostalgie de primul an din liceu, nu am să vă povestesc întâmplările haiduceşti de boboc doar un test picat cu fițuica la vedere. La o lucrare profesoara ne-a demonstrat că nu formula te face să înţelegi matematica ci silinţa de a o învăţa, astfel luasem cu toţi sub nota de trecere. O lecţie sinistră de viaţă ne-a fost un simplu test. Însă în fiecare zi dăm lucrări de control la fapte, teste de vorbire, examene de gânduri necugetate. Şi picăm cu fiţuica în mână crezând că putem păcăli Creatorul. De ce să purtăm fițuica scuzelor cu noi când putem trăi în lumina cărţi adevărului. De ce să ne inspirăm din ape murdare când izvorul iertării curge din plin. De ce să ne mai amăgim pe căi străine când calea îngustă e singura soluţie. Cunoaştem adevărul şi totuşi mai alegem moartea! Ştim la cine e viaţa şi refuzăm speranţa! Azi mai e o şansă, dar poate e masteratul de-alege veşnicia! E decizia ta alege-o acum!

O toamnă binecuvântată iar ploile iertării şi vântul uitării să şteargă orice urmă de păcat iar totul să fie trecut iar zăpada aşteptată să asorteze sufletul curat!