Prov. 8.12-13

8:12-13 „Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.”

   Înţelepciunea unui om, spune aici, îşi are locul în minte, care l-a rândul ei lucrează prin creier. Mintea unui om credincios Adevărului a început să fie curăţită de gândurile şi poftele murdare pe care le avea înainte, chiar dacă încă se dau lupte şi acele pofte caută să intre din nou.

   La drept vorbind un credincios îşi foloseşte foarte mult mintea căci numai aşa poate să renunţe să nu se ducă cu ceilalţi pe calea largă. Îţi trebuie multă minte şi pricepere să nu te laşi târât de valul tulbure al păcatului când foarte mulţi în jurul tău o fac. Îţi trebuie multă minte să renunţi la poftele tinereţii când colegele tale încep să se culce cu băieţii de la 12-14 ani, îţi trebuie multă minte să nu-ţi fie ruşine când ei râd de tine într-un fel sau altul că nu te distrezi, îţi trebuie multă minte să nu furi când toţi fură în jurul tău, îţi trebuie multă minte să nu-ţi faci prieteni care să te ducă la prostii, îţi trebuie multă minte să nu te răzbuni când ai putea s-o faci  ci să ierţi, într-un cuvânt, îţi trebuie multă minte să fii creştin, de aceea creştinii adevăraţi îşi folosesc cel mai mult mintea în lucrurile bune ale vieţii umane şi spirituale.

   E mult mai simplu să te laşi dus de val decât să mergi împotriva lui. Numai prin înţelepciune poţi să ajungi să înţelegi lucrurile pe care pe drept D-zeu le urăşte. Lui nu-I place mândria şi trufia omului căci ştie că acestea îi vor cauza omului multe probleme în viitor şi D-zeu nu vrea răul omului.

   Purtarea răutăcioasă şi minciuna sunt alte lucruri care pe drept sunt urâte de D-zeu.