Prin Decizii Ne Făurim Destinul

“Choose your rut carefully; you’ll be in it for the next ten miles”.

Teama, justificată uneori, de a face o alegere greșită, ne poate determina să amânăm îndelung luarea unei decizii, până când, în final, alții hotărăsc în locul nostru. Suntem ca parașutistul care, fiind întrebat câte salturi cu parașuta are la activ, a răspuns:

- “Douăzeci și cinci”, apoi s-a grăbit să adăuge:

- “De fapt, numai unul. Cât despre celelalte douăzeci și patru, de fiecare dată a trebuit să fiu împins de la spate, ca să sar din avion”.

Desigur că nu luăm toate deciziile noastre pe loc, într-o clipă. Uneori factorul timp are de jucat un rol însemnat în acest proces, care se poate întinde pe o anumită durată, implicând investigarea posibilităților, cântărirea fiecărei alternative în parte, colectarea de informații, căutarea celor mai bune sfaturi (Proverbe 6:23), sau apelarea la rezultatele expertizei.

Împingând luarea deciziei până la termenul limită, ne punem singuri cu spatele la zid, fiind nevoiți să luăm decizia sub presiune. În vreme ce noi tragem de timp, posibilitățile de alegere se reduc drastic, alternativele se împuținează, iar balanța se înclină amenințător înspre decizii îndoielnice. A exploata la maximum resursele la îndemână, a ne bizui pe informațiile cele mai bune și a ține seama de experiență, devin, prin exersare și deprindere, garanția unor decizii adecvate. Nu de puține ori, o decizie amânată este ca o promisiune vagă, amintită mereu dar niciodată împlinită, așa cum spune proverbul: “One of these days is none of these days”.

Se spune că fostul președinte, Ronald Reagan, a învățat devreme, în copilărie, cât de importantă poate fi luarea unei decizii. O mătușă l-a dus într-o zi la pantofar, dorind să-i comande o pereche de pantofi. După ce i-a luat măsura piciorului, pantofarul l-a întrebat pe copil:

- “Vrei pantofii cu bombeul rotund sau pătrat?” Cum tânărul Ronald dădea din umeri, nefiind pregătit cu un răspuns, meșterul îi oferi un răgaz:

- “Hotărăște-te și spune-mi peste o zi sau două!”

După câteva zile, întâlnindu-l pe stradă, pantofarul îl întrebă din nou, dacă s-a hotărât cum vrea bombeul pantofilor.

- “Nu m-am hotărât”, fu răspunsul copilului. După încă trei zile, pantofii erau gata. Ronald avu surpriza să vadă că un pantof avea bombeul rotund iar celălalt pătrat. Deși decizia așteptată de la el nu urma să aducă o cotitură majoră în viață, lecția învățată atunci a lăsat o impresie de neșters în mintea copilului. G. Canning spunea: “Indecision and delays are the parents of failure”.

http: //agapianus. wordpress. com