Prima porunca

PRIMA PORUNCĂ:
”Un singur Dumnezeu pentru credincioși”
Exod 20: 3

Exod 20 este cunoscut de către toți cititorii Bibliei ca fiind cele 10 porunci, decalogul. Aceste porunci nu sunt sugestii. Ele ne-au fost date ca legi pentru viață. Mai mult decât atât, ele nu sunt doar o listă de porunci date poporului Israel cu mii de ani în urmă, ci sunt standarde de viață care se aplică tuturor oamenilor, în toate locurile și în toate timpurile.

Se impun câteva precizări. Ținerea celor zece porunci nu asigură mântuirea pentru nimeni (Romani 3: 20). Pe lângă acest adevăr, afirm pe baza Scripturii că nimeni nu poate ține Legea în mod perfect. Dacă încălcăm o singură poruncă din Lege ne facem vinovați de toată Legea (Iacov 2: 10). Mai mult, mântuirea nu vine prin păzirea Legii, ci prin credința în Domnul Isus Hristos (Galateni 2: 16).

Sunt două tipuri de legi date poporului Israel în Vechiul Testament:
Legea rituală, avea în vedere jertfele și închinarea de la Templu. Ea s-a încheiat odată cu venirea Domnului Isus.
Legea morală, are în vedere legile lui Dumnezeu pentru a ne trăi viața într-un mod corect (Ioan 14: 15).

Prima poruncă din Lege vizează:

O CERINȚĂ DIVINĂ

Ceea ce citim este foarte simplu și foarte clar. Pe cât este de simplu și de clar, pe atât este de revoluționar. De ce ? Orice cultură a vremii de atunci era politeistă. Multe popoare recunoșteau și se închinau la o multitudine de dumnezei. În v. 2, Dumnezeu le reamintește evreilor că El i-a eliberat. Aceasta este o amintire că El i-a eliberat din robie, dar este o amintire mult mai largă și mai profundă. Egiptenii, ca și alte popoare din jur, se închinau la sute de dumnezei. De exemplu: soarele, apa, luna, șarpele, insectele, broasca, au dat naștere la adevărate sisteme politeiste. Când Dumnezeu i-a eliberat din Egipt, i-a eliberat și de sub influența sistemului păgân de închinare. Călătorind spre Canaan, o țară cu mulți dumnezei, ce s-ar fi întâmplat dacă Israel nu ar fi fost așezat pe o credință temeinică ?

Când Dumnezeu le spune că nu aibă alți dumnezei, asta nu însemna că Dumnezeu recunoaște o altă divinitate pe lângă Sine. El știa că nu sunt alți dumnezei. El este singur în poziție, în rang, în glorie ca Dumnezeu. El nu lasă loc în Univers pentru alți dumnezei, El se declară simplu că El este singurul Dumnezeu.

Orice altceva ce primește dragostea, adorarea, închinarea și slujirea noastră poate deveni dumnezeu. Trei indicatori pot fi utili pentru propria noastră verificare. În ce ne investim timpul ? În ce ne cheltuim banii ? În ce ne depozităm afecțiunea ?

UN DREPT DIVIN

Motivul pentru care Dumnezeu are tot dreptul să ceară un asemenea lucru este găsit în v. 2: ”Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău…” Dumnezeu își declară identitatea Lui. El este Domnul, Suveranul, Atotputernicul, Supremul, Dumnezeul creației, Dumnezeul revelației, Dumnezeul mântuirii. Pentru că El este ceea ce este, nici un alt dumnezeu de origine omenească nu poate să-I ia locul în viețile noastre.

Pe lângă aceasta, investiția Lui în poporul Său Îi dă dreptul să fie singurul Dumnezeu adevărat al istoriei. El i-a eliberat pe evrei din robia Egiptului, i-a eliberat de falșii dumnezei. Aceleași motive rămân valabile și astăzi (1 Corinteni 6: 19, 20).

O REALITATE DIVINĂ

Punctul culminant al celor zece porunci este aici. Atunci când prima poruncă este respectată și controlează cu putere viețile noastre și celelalte nouă sunt respectate. Domnul Isus simplifică și condensează acest gând (Matei 22: 37- 40). Ținerea primei porunci ne ajută să le ținem pe toate celelalte. Totul trebuie să pornească de la Dumnezeu.

Fiți binecuvântați,
Pastor Ioan Cocîrțeu