Prețul Confortului

Puține lucruri ne dau peste cap mai mult decât faptul de a fi lipsiți de confortul cu care ne-am obișnuit de-a lungul anilor. Iubim confortul, chiar dacă el nu înseamnă același lucru pentru fiecare individ în parte. Pe cât de diferiți suntem, pe atât de felurit poate fi conturul zonei de confort personal. Greu de găsit o altă ființă, a cărei arie de confort să se suprapună exact peste a mea. De la ceasul de tihnă diurnă, la tabieturile dragi, la preferințele culinare, la locul tradițional în fața TV-ului, sau la masa din bucătărie, până la acțiune cu orice preț, mobilitate sporită, sau chiar spirit de aventură pentru cei energetici din fire, registrul lucrurilor și al situațiilor care ne oferă confort diferă mai mult decât putem sonda cu uneltele statistice.

Clasificăm situaţiile cu care ne confruntăm ca inconfortabile sau confortabile, căutând să evităm pe cele dintâi, ignorând faptul că adicţia la confort constituie un fel de inerţie care înţepeneşte fiinţa în stagnare, nu numai trupeşte. Cheltuim mari sume de bani, efort şi timp în continua căutare după idealul personal în materie de confort.

Confortul este o altă monedă cu două fețe, una benefică și alta păguboasă, și are nevoie să fie provocat în mod sistematic spre a fi păstrat în echilibru cu nevoia de creștere. Ne putem lesne citi profilul sufletesc în obiectele și obiceiurile dobândite în timp. Spune-mi unde și ce lucruri te fac să te simți bine, ca să-ți spun cine ești! Lăsat necontrolat, confortul subminează voința și împiedică evoluția spre echilibru.

Exemple ample ne oferă lumea animală. Ajunşi la un anumit stadiu al creşterii, puii sunt respinşi de părinţii lor, alungaţi din cuib şi încurajaţi, în felul acesta, să-şi ia viaţa pe cont propriu în alte spaţii. Confortul anterior este provocat în mod dramatic. Alungaţi din cuib şi lipsiţi de hrana asigurată până ieri de părinţii lor, puii se găsesc brusc în faţa celor două alternative; să-şi folosească resursele spre a supravieţui, ori să piară.

“Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a venit peste voi” (1Petru 4:12), ne sfătuieşte apostolul. Pentru creştin, provocările confortului său material, sufletesc, ori spiritual, deşi aparent surprinzătoare, nu trebuiesc privite ca evenimente “ciudate”, ci mai degrabă ca normale. Când confortul credinciosului este antagonizat, el este confruntat fie cu încercarea, fie cu ispita, în funcţie de sursa care-i deranjează confortul. Iar felul cum răspunde provocării îi va defini traiectoria evoluţiei personale.

“Any nation that thinks more of its ease and comfort than its freedom will soon lose its freedom; and the ironical thing it is that it will lose its ease and comfort too” (W. Somerset Maugham).

http: //agapianus. wordpress. com